Doua viori de argint Evelina si Mircea Vicleanu s-au intors cu medalii de argint de la un concurs de muzica din Italia Fratii Evelina si Mircea Vicleanu isi poarta viorile cu cea mai mare grija. In cutiile acestora sta ascuns viitorul lor, pentru ca deja, de undeva de sus, s-a hotarat: amandoi isi vor dedica existenta muzicii. In prezent elevi ai Liceului de Arte, atat Mircea (clasa a VI-a), cat si Evelina (clasa a II-a) au invatat primele acorduri de la varste foarte fragede, de la patru ani. Gratie talentului si perseverentei lor, dar, mai ales, datorita ochilor grijulii ai parintilor, succesele nu au intarziat sa apara de la cele mai mici clase. Mircea are o intreaga colectie de premii II, obtinute la diverse concursuri, din clasa I pana intr-a VI-a. Evelina a debutat si ea cu dreptul: inca din clasa I a castigat premiul I la "Miniatura romantica" la Galati si premiul al II-lea la Concursul International "George Georgescu" de la Tulcea. "Performanta in domeniul muzical inseamna sa fii intr-o perpetua competitie. Nu poti sti daca esti bun, atata timp cat nu-ti masori puterile cu altii. Acesta este motivul pentru care am considerat necesar ca, pe langa orele pe care le fac cu profesorii galateni, sa se pregateasca in paralel si cu un cadru didactic de la Liceul RGeorge Enescu­ din Bucuresti, doamna Olivia Popa, profesoara care a considerat ca este cazul ca amandoi sa participe si la competitii internationale. Dupa o atenta selectie, a trimis patru elevi, printre care si pe Evelina si Mircea, la Concursul de Interpretare Muzicala Instrumentala si Vocala RTinere talente­ de la San Bartolomeo al Mare. Bineinteles ca am fost nevoiti sa ne suportam cheltuielile legate de participarea la aceasta competitie. Am reusit sa ne descurcam pentru ca am primit si ceva sponsorizari de la niste prieteni de familie", ne povesteste Magdalena Vicleanu, cum au ajuns cei doi frati sa cante pe o scena de festival in Italia. "La anul, ii detronam pe austrieci" "Ne-am dus cu gandul sa le aratam italienilor ca si copiii din Romania stiu sa cante bine. Cat am cantat pe scena nu am mai simtit nimic in jur. Am fost doar eu si vioara. Nici timp de emotii nu am avut. Dar pana la decernarea premiilor am stat cu sufletul la gura. Imi doream sa iau premiu, dar eram constient ca toti copiii din grupa mea cantasera foarte bine. Multi dintre ei erau chiar mai mari cu doi ani ca mine. La un moment dat renuntasem sa mai cred ca iau premiu. Am avut o surpriza cand mi-au dat medalia de argint. M-am bucurat mult, pentru ca e prima participare la un concurs international. Mi-am dat seama ca sunt bun. Si in acelasi timp am inteles ca la anul trebuie sa castig medalia de aur. La anul, ii detronam pe austrieci", ne marturiseste cu insufletire Mircea. A cantat pana a rupt corzile Nici sora lui, Evelina, nu se lasa mai prejos. Desi a fost cel mai mic concurent, s-a intors tot cu premiul al II-lea. Si ambitiile ei sunt la fel de mari pentru anul viitor: "Austriecii au fost cei mai buni, au luat aproape toate premiile I. Vom fi mai buni ca ei la anul." Pentru micuta, dar hotarata Evelina prima participare la un concurs in strainatate a fost cu peripetii. Fiind cea mai mica din competitie, emotiile au fost invers proportionale cu varsta, cum e si normal. Insa nu s-a lasat covarsita. A cantat cu atata foc, ca pe ultima nota a rupt si o coarda. Norocul ei ca tocmai isi terminase evolutia in concurs. "M-am speriat. Am crezut ca nu mai iau premiu, dar n-a fost asa", ne marturiseste talentata fetita. Pe langa medalii si diplome, cei doi frati au fost rasplatiti si cu o mica vacanta. Au vazut Coasta de Azur si Venetia. Mai mult decat atat, au vizitat Gardeland-ul, un soi de Disneyland al Italiei. S-au intors acasa mandri de ei si cu amintiri de neuitat. Noi le dorim sa nu-si uite promisiunile pe care si le-au facut, iar la anul sa castige medalia de aur.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 15, nr. 4475, 2 aug. 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

373.67

78