n sÁlile aripei Kretzulescu ale Muzeului Naîional de ArtÁ s-a deschis miercuri 23 noiembrie 2005, orele 13, una din cele mai importante expoziîii din ultimii ani: Lola Schmierer Roth - PicturÁ ¡i graficÁ, donaîia soîilor Anne-Louise Roth ¡i Alexandru Cezar Ionescu, cu domiciliul stabil la Berlin. Un catalog luxos, datorat Marianei Vida ¡i Elenei Olariu prezintÁ expoziîia în câteva din aspectele esenîiale, însoîindu-le de numeroase ¡i bogate date informative, nu scutite de unele erori ¡i omisiuni. Ceea ce, din fericire, nu impieteazÁ asupra meritelor ei efective. Orice expoziîie, bine alcÁtuitÁ ¡i de impunÁtoare anvergurÁ, este rezultatul unei regii, având menirea sÁ punÁ accentele ¡i sÁ scoatÁ în evidenîÁ elementele cele mai definitorii ¡i mai reprezentative pentru artistul cÁruia i-a fost destinatÁ. Ea trebuie sÁ-i contureze personalitatea în a¡a fel încât, dacÁ mai este ¡i socotit mare, aceastÁ dimensiune sÁ fie convingÁtor demonstratÁ. Or, mesajul expoziîiei e de altÁ naturÁ ¡i nu-¡i propune o asemenea sarcinÁ. Suntem în prezenîa unei danii, indiscutabil de un foarte mare interes ¡i de o excepîionalÁ valoare, dar care nu vizeazÁ publicul larg, ci un cerc restrâns de iniîiaîi care n-au nevoie sÁ li se spunÁ cine este Lola Schmierer Roth ¡i în ce constÁ importanîa documentelor legate de ea. Numai cÁ expoziîia este ¡i una de artÁ ¡i sub acest raport relevanîa ei se preteazÁ la a fi discutatÁ, pentru cÁ nu certificÁ grandoarea ce i se atribuie, pe bunÁ dreptate, Lolei; e în cauzÁ doar un fragment, neadaptat suficient la imperativele celui mai de seamÁ muzeu al îÁrii. Sunt convins cÁ arÁtând de ce putem vorbi despre Lola Schmierer Roth ca despre o mare artistÁ, aduc un argument în plus la înalta apreciere a daniei soîilor Anne-Louise Roth ¡i Alexandru Cezar Ionescu. Nu poîi fi însÁ în stare de un asemenea demers decât beneficiind cât de cât de o percepîie globalÁ a creaîiei pictoriîei ¡i graficienii. Or, dacÁ nu mÁ în¡el, în clipa de faîÁ sunt în România singurul supravieîuitor care a avut o relaîie semnificativÁ cu dânsa ¡i s-a bucurat de posibilitatea unei cuprinderi satisfÁcÁtoare, de¡i incomplete, a diversitÁîii operei. AceastÁ diversitate - care include ¡i bogatul ¡ir de autoportrete - oferÁ cheia unei adânciri caracteriale ¡i totodatÁ biofizice, în mÁsura în care preponderente sunt forîa, expresivitatea ¡i energia. Vitalitatea este ¡i ea un concept care nu poate lipsi atunci când vrem sÁ ne referim la puterea cu care se exprimÁ Lola, în perioada cea mai de vârf, ,perioada expresionistÁ". FrapeazÁ caracterul masculin al acestei puteri, ce se degajÁ în mai toate desenele epocii respective, elementul viril care o metamorfozeazÁ într-un bÁrbat. AsistÁm oare la o desfeminizare sau, oricum, la o atenuare a feminitÁîii? Te uiîi la fotografiile ce-o reprezintÁ ¡i constaîi cÁ feminitatea ei a rÁmas intactÁ, cÁ graîia ¡i supleîea se confruntÁ cu colîurozitatea ¡i ascuîi¡ul formelor din desene, convieîuind ¡i unele ¡i celelalte într-un desÁvâr¡it paralelism, numai cÁ autoportretele, tot mai numeroase, devin din ce în ce mai interogative, mai pÁtrunzÁtoare în priviri, într-un cuvânt mai scrutÁtoare; ele se desneutralizeazÁ, implicându-se. Procesul la care asistÁm e ambiguu ¡i misterios, masculinul ¡i femininul nu se înfruntÁ, ci î¡i transgreseazÁ opoziîia, devenind un factor de pronunîatÁ personalizare, mer eu prezentÁ. Nu e u¡or sÁ pÁtrunzi în hÁîi¡ul acestei metamorfoze, care într-un fel te învÁluie, te cuprinde în ceîurile ei, lÁsându-îi din când în când un ochi liber ¡i atunci te minunezi, depÁ¡indu-îi deruta, rÁtÁcirile, cu sentimentul unei ie¡iri din strâmtoare, dar ¡i cu con¡tiinîa cÁ te afli în pragul necunoscutului. Expoziîia de faîÁ promoveazÁ în prim plan numeroase autoportrete, ceea ce constituie un merit substanîial al ei. Sunt imagini adesea gestuale, de o gesticÁ aparte, inconfundabilÁ, având aerul cÁ se adreseazÁ privitorului, într-un dialog care frizeazÁ uneori stranietatea. S-ar pÁrea cÁ în paragraful de mai sus am alunecat pe fÁga¡ul literaturizÁrii. De fapt, fÁrÁ a pronunîa cuvântul, m-am strÁduit sÁ sugerez complexitatea. Complexitatea nu e niciodatÁ deplin descifrabilÁ. în bunÁ parte o intuie¡ti, trÁindu-i opreli¡tile, dificultatea de a o pÁtrunde. Dar ea e un atribut esenîial a ceea ce creeazÁ Lola în momentele cele mai fericite. în tot ce produce major, artista e polivalentÁ, asemenea unei pietre preîioase care î¡i rÁspânde¡te razele în numeroase direcîii. Nu-îi oferÁ întotdeauna rÁspunsuri, însÁ de fiecare datÁ te face sÁ-îi pui întrebÁri. în continuare mÁ ocup de Lola, evocând-o într-o seamÁ de alte ipostaze, ce prezintÁ la rândul lor un viu interes. O fac ca un observator obiectiv, marcat de o aventurÁ spiritualÁ plinÁ de învÁîÁminte. Pot spune cÁ am cunoscut-o îndeaproape pe pictoriîÁ ¡i desenatoare, martor câteodatÁ la dramele ei, nu mÁrturisite, ci trÁdându-¡i altcum intervenîia, de naturÁ sÁ mi-o dezÁvluie în plan uman. Dar oare am cunoscut-o cu adevÁrat? Contactul s-a produs tardiv, în cadrul unor pronunîate relaîii de familie, care î¡i au obâr¡ia în strânsa ¡i afectuoasa prietenie care a legat-o de Erna, o sorÁ foarte talentatÁ a tatÁlui meu, dispÁrutÁ prematur, la Viena, în urma unei ciudate boli exotice care i-a curmat viaîa, când, dupÁ câte ¡tiu abia împlinise sau urma sÁ împlineascÁ 20 de ani. FÁrÁ îndoialÁ, dacÁ nu ar fi existat prietenia pe care i-a închinat-o Lola, memoria ei ar fi dispÁrut pentru totdeauna din cugetul oamenilor. Cronologia pe care o prezintÁ catalogul expoziîiei sare (fapt nejustificat ¡i nepermis) peste o perioadÁ importantÁ din viaîa Lolei Schmierer Roth: intervalul care se înscrie între a doua jumÁtate a anilor ^50 ai veacului scurs ¡i 1871, a¡adar o secvenîÁ de cca 15 ani. Ce s-a întâmplat în vremea aceasta? La Galaîi mai trÁia o sorÁ a Ernei, o mÁtu¡Á a mea, Blanche, singura supravieîuitoare dimpreunÁ cu copiii ei a familiei mele gÁlÁîene, persoanÁ cu care Lola rÁmÁsese în legÁturÁ. BÁnuiesc cÁ de la Blanche a aflat ea cÁ aveam o bibliotecÁ foarte bogatÁ ¡i la zi, cu cÁrîi ¡i albume de artÁ, multe care nu circulau în îarÁ. Fapt este cÁ, spre finele lui 1956 sau începutul lui 1957, m-am trezit la Bucure¡ti cu vizita Lolei, despre a cÁrei existenîÁ nu aflasem pânÁ atunci. Or, Lola, explicându-mi cine este ¡i ce legÁturi strânse avusese cu familia mea gÁlÁîeanÁ, cunoscându-mi printre alîii ¡i pÁrinîii decedaîi de mult, ¡i-a exprimat rugÁmintea de a putea citi ¡i rÁsfoi periodic la mine în bibliotecÁ, urmând sÁ se deplaseze regulat la Bucure¡ti, special cu acest scop. Fire¡te, am acceptat cu dragÁ inimÁ. A¡a a început o relaîie foarte susîinutÁ, de-a lungul unui deceniu ¡i jumÁtate, în care am conversat adesea, dar ,conversat" nu e chiar cuvântul cel mai potrivit. Aici intervine o particularitate foarte caracteristicÁ Lolei: aceea de a nu-¡i da aere ¡i de a nu se pune în evidenîÁ. Mi s-a prezentat ca fiind o simplÁ profesoarÁ secundarÁ de desen, fÁrÁ ambiîii artistice altele decât decurgeau din obligaîiile ei strict pedagogice. Nu era membrÁ a Uniunii Arti¡tilor Plastici ¡i nici nu vroia sÁ fie, nu intenîiona sÁ deschidÁ o expoziîie, nu era interesatÁ sÁ vândÁ lucrÁri, singura ei nÁzuinîÁ se mÁrginea la a se îine la curent ¡i din acest punct de vedere era în corespondenîÁ cu o veche prietenÁ din copilÁrie, tot o gÁlÁîeancÁ, strÁmutatÁ de mult la Paris, unde î¡i crease o seamÁ de relaîii importante din lumea artei: Jeanne Coppel. Lola era o persoanÁ eminamente discretÁ, foarte puîin vorbÁreaîÁ, de¡i nu pot spune cÁ era o tÁcutÁ. în nici un caz însÁ, nu era o expansivÁ; poate sÁ fi fost în tinereîe, nu ¡tiu. CâtÁ vreme a profitat de biblioteca mea, mi-a prezentat doar o singurÁ datÁ o lucrare pictatÁ de ea: o acuarelÁ abstractÁ (abstracîionismul era tocmai atunci, în Occident, foarte actual) care, mÁrturisesc, nu m-a impresionat în mod deosebit. Am privit-o, fÁrÁ vreun comentariu. Nici astÁzi, în expoziîie, acuarelele abstracte nu mi se par potrivite cu talentul ei, Lola fiind o înnÁscutÁ exponentÁ a artei figurative, domeniu în care ¡i-a dat greu egalabila mÁsurÁ. Tot în acele zile a intervenit un factor de maxim interes pentru Lola: cu ajutorul lui Mihail Ralea, obîinusem o bursÁ de douÁ luni în Franîa. Cu acest prilej nea¡teptat, artista m-a rugat sÁ-i aduc de la Paris picturile ¡i desenele rÁmase în pÁstrare la prietena ei Jeanne Coppel, ceea ce am acceptat fÁrÁ ezitare. Am procedat foarte prompt ¡i odatÁ ajuns la Paris m-am prezentat persoanei în cauzÁ, predându-i scrisoarea Lolei. AmabilÁ ¡i prietenoasÁ, Jeanne mi-a comunicat cÁ va aduna totul într-o mapÁ; mi-a încredin- îat-o, într-adevÁr, ermetic împachetatÁ, a doua zi. Mihail Ralea se afla ¡i el la Paris, pe cale de a se întoarce în îarÁ. I-am explicat despre ce e vorba ¡i l-am condus la garÁ, urcând pentru câteva clipe cu el în tren. Fusese foarte binevoitor faîÁ de mine ¡i mÁ îndemna sÁ profit de calitatea sa de demnitar, care nu avea sÁ fie supus la graniîÁ vreunui control, a¡a încât i-am predat mapa cu lucrÁrile Lolei, expediindu-i totodatÁ ¡i soîiei mele - care avea s-o primeascÁ - un pachet ce nu urma sÁ suporte la rându-i rigorile vÁmuirii. în aceste condiîii, tot ce-¡i dorise Lola i-a parvenit fÁrÁ întârziere. Eu aveam sÁ mÁ întorc din cÁlÁtorie abia peste câteva luni, reu¡ind sÁ-mi obîin oficial prelungire

În: România literară [Resursă electronică]. Nr. 51-52, 28 dec. 2005 / România literară : Versiune electronică a serialului "România literară". ─ [sl]: [sn], [sa]

BOGDAN, Radu (1920-2011)

061.4

75

929 Schmierer-Roth, Lola