"Important este să pleci dintr-un loc cu sentimentul că ai făcut ceva" * Interviu cu Eugen Simion, academician, critic literar şi fost preşedinte al Academiei Române Cu puţin timp în urmă, fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion, s-a aflat în vizită la Galaţi. Dânsul a avut amabilitatea să ne povestească despre atmosfera din Academie, despre tensiunile de acolo, dar şi despre planurile sale de viitor, acum că a redevenit acel Eugen Simion celebru în primul rând pentru opera critică pe care i-au citit-o nu doar studenţii de la Filologie, ci şi cei interesaţi de fenomenul literar românesc. R: Domnule academician, cum vă simţiţi acum, după renunţarea la funcţia de preşedinte al Academiei Române? E.S.: Nu mă simt deloc vexat, ci eliberat, am un sentiment de oarecare confort, pentru că plec cu ideea că nu am pierdut timpul degeaba. Cel mai rău lucru este să stai undeva şi să părăseşti locul respectiv cu ideea că ai stat degeaba. În plus, hotărârea de a pleca a fost a mea, niciodată nu am avut o alta. Două mandate sunt suficiente pentru ca un preşedinte al Academiei să schimbe ceva dacă doreşte. R: Aţi reuşit să schimbaţi ceva? E.S.: Academia este o instituţie conservatoare, un paznic spiritual al societăţii, după biserică. Acestea sunt cele două instituţii ce veghează ca valorile româneşti şi spirituale să fie respectate. Acest lucru am vrut să-l fac şi sper că am reuşit. Plecarea din funcţie este o schimbare în existenţa mea. După 12 ani când mă trezeam dimineaţa întrebându-mă ce mai e azi de făcut la Academie, inclusiv în concedii, acum trebuie să renunţ la acest reflex, dar am avut, ca preşedinte două legislaturi, una excepţională, a doua, în care am colaborat cu oameni de foarte mare calitate. Este adevărat însă că, în ultimele luni, când se apropiau alegerile pentru noul preşedinte, caracterele dificile au început să explodeze, să producă tensiuni pe care nu le-aş fi dorit. Nu voiam ca Academia să semene cu societatea. Până la urmă a ieşit bine, un preşedinte nou, om de ştiinţă rafinat, care va şti să respecte o anumită etică a acestei instituţii. R: Aţi părăsit funcţia în momentul în care Academia se confrunta cu tensiunile generate de academiile paralele. Cum să le spun, ce sunt acestea? E.S.: Acestea erau nişte societăţi profesionale onorifice, pe care Academia a înţeles să le sprijine, să colaboreze cu ele. Din cauza vanităţii oamenilor (mai ales a celor politici), aceste asociaţii profesionale tind să se transforme în academii. Ele nu au, pentru acest lucru, nici un fel de justificare legală şi nici intelectuală. Există şi o Academie de Biliard, de exemplu. R: Dar Academia Oamenilor de Ştiinţă? E.S.: Aceasta a fost o Societate a Oamenilor de Ştiinţă, s-a transformat în Academia Oamenilor de Ştiinţă. E o impostură, pentru că în Academie există o secţie de ştiinţe. Este un fals intelectual grav de tot. Ceea ce mă miră însă este faptul că universităţile le sprijină. R: Cum vă explicaţi acest lucru? E.S.: Cei care le coordonează îşi doresc nişte titluri nemeritate. Unii sunt oameni de afaceri, oameni cu bani sau oameni cu putere. Foarte mulţi deputaţi. Dau exemplul unuia dintre ei, de la Oradea: acest om, Ifrim, vrea să fie academician. Cum nu poate intra, pentru că nu are operă, îşi creează o academie. Încalcă legea, lucru foarte grav pentru societatea românească. Creează o confuzie imensă. R: Am înţeles că asemenea academii există şi în străinătate? E.S.: Fals.În străinătate nimeni nu ar îndrăzni să-şi creeze o academie proprie. R: Nu se poate face nimic? E.S.: Academia nu are forţă juridică sau politică. Noi cerem ajutorul presei, care este şi ea de mai multe feluri. Vom protesta şi în parlament. Pentru că a fi academician înseamnă în primul rând să ai o contribuţie la dezvoltarea ştiinţei, să reprezinţi ceva în domeniul în care te-ai specializat. Nu este suficient să fii doctor, profesor universitar sau cercetător. E mai mult. (Va urma)

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 17, nr. 5077, 12 iul. 2006 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

SIMION, Eugen

821.135.1.09

821.135.1-92