Gala vocilor de aur Pe parcursul a zece zile (5-14 mai), sase spectacole muzicale intr-o configuratie diversa (opereta, opera, recital cameral, seara corala) au marcat prima editie a Festivalului "Leonard" pe care Teatrul Liric omonim l-a initiat. Vineri seara s-a consumat ultima confruntare artistica a acestuia, un spectacol compozit, cu arii, duete din opere, cantonete intr-o prezentare de ansamblu vocal, fragmente orchestrale si coruri din opere. Au fost antrenate in acest concert, intitulat "Gala vocilor de aur", colectivele mari ale teatrului, orchestra simfonica si corul precum si cativa mesageri ai muzicii de peste hotare: dirijorul Ianos Acs (Italia), sopranele Laura Niculescu (Italia) si Katalin Pitti (Ungaria), tenorii Massimiliano Drapello si Marco De Carolis (Italia). Programul a fost axat pe titluri importante ale muzicii universale de opera aflate in repertoriul curent al institutiei: Carmen (Bizet), Cavalleria rusticana (Mascagni); Rigoletto, Aida, Trubadurul, Nabuccodonosor, Traviata (Ver di); Madama Butterfly, Tosca (Puccini) precum si doua dintre cele mai populare cantonete napoletane: Mattinata (Leoncavallo) si O sole mio (Di Capuo). Alaturi de valoarea in sine a prestatiei artistice, atat in ansamblu cat si individual, acest fapt al alcatuirii programului a constituit inca un argument pentru audienta la public, exprimata prin generoase aplauze. Desi, asa cum bine remarca doamna Cristina Sarbu in deschiderea spectacolului, este dificil pentru un cantaret sa convinga si sa se reprezinte in integralitatea personalitatii sale creatoare prin una sau doua arii, fie ele oricat de reputate, cei patru solisti ai serii au reusit sa demonstreze fara echivoc masura maiestriei lor, dand expresie adecvata personajelor pe care le-au intruchipat. Emotionanta mai cu seama a fost interpretarea dramaticei povesti de dragoste si vendeta consumata sub soarele torid al Italiei in duetul Santuzza-Turridu (Laura Niculescu si Massimiliano Drapello). Am simtit ca ei insisi apartin acelor binecuvantate meleaguri unde orice modesta melodie poate aspira catre marea muzica. Dirijorul spectacolului, Ianos Acs, a stapanit si a condus cu siguranta orchestra, solistii si corul (maestru de cor Dan Dragoi). Domnia sa a demonstrat in acelasi timp abilitatea castigata in spectacole de mare anvergura, in care muzica este chemata nu numai sa emotioneze, dar sa si entuziasmeze, ceea ce a conferit orchestrei sonoritati ample, asezand-o intr-un prim-plan al spectacolului. Revenind la ideea dificultatii de a fi interpret intr-o astfel de configuratie de program, am putea sublinia - fara sa gresim deloc! - faptul ca nici conditia de spectator nu era deosebit de usoara. Ca spectator a fost nevoie sa decodifici totul: textul, expresia, sensurile complexe ale muzicii, dramaturgia inclusa tuturor acestora macar in acea trilogie estetica de timp, spatiu, actiune, abia la urma ramanand posibilitatea unor evaluari in lumina experientei individuale de a frecventa o anumita muzica. Consider ca acest tip de program ar putea fi propus cu efectul artistic maximal fanilor muzicii de opera, aceia care pot face evaluari subtile, comparative si pentru care locul fiecarei piese in parte este precis ancorat in intregul caruia ii apartine. Desigur, aceasta este o conditie ideala, dar spre un astfel de act al receptarii trebuie sa tindem si sa nadajduim continuu. Uram Teatrului Liric sa fi facut prin acest Festival "Leonard" un bun inceput in acest sens.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 15, nr. 4409, 17 mai 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

PAPADOPOL, Irinel, profesoară (1931-)

792.562