La Templul Meseriasilor s-a serbat Purim-ul * Am mâncat urechile lui Hanan... Joi seara, la sinagoga ("Templul Meseriasilor", singura sinagoga ramasa în municipiu, în picioare din cele vreo 17, mai mici si mai mari, de dinainte de razboi), o parte din membrii comunitatii evreiesti din Galati s-a adunat pentru a sarbatori Purimul. Este "singura sarbatoare vesela a evreilor", dupa cum mi-a povestit unul dintre membrii comunitatii care, am observat, se implica de mai multa vreme de revigorarea traditiilor evreiesti, dl Iosif Iancovici. Ûnainte de razboi, la astfel de sarbatori sinagogile erau neîncapatoare, astfel încât erau închiriate si cinematografe. Societatea evreiasca galateana avea membri cu multe profesii liberale, dar si ocupatii modeste, nu erau doar comercianti, mi-a povestit cercetatorul unor izvoare istorice si orale. Purimul este o sarbatoare la care trebuie sa se bea cât mai mult, iar manifestarile carnavalesti sunt la ele acasa. Tinerii, în special, ieseau pe strazi costumati si purtând masti, cam cum se întâmpla astazi în timpul Carnavalului de la Venetia. Acum se fac prajituri, traditionala fiind una triunghiulara, din aluat fraged umplut cu nuci, curmale si alte fructe tropicale. Prajitura, cu care am fost serviti la finalul întâlnirii de joi, simbolizeaza, se spune, palaria sau chiar urechile tiranului Hanan (H-ul nu se pronunta), cel care, dupa ce comandase un genocid împotriva evreilor în timpul exodului din Persia, a sfârsit spânzurat de urechi. Atunci când, la fel cum s-a întâmplat joi si la sinagoga galateana, este repovestita istoria cuprinsa în Cartea Esterei, din Vechiul Testament, ascultatorii trebuie sa acopere numele lui Hanan prin bocanituri energice cu pumnul în masa, sa bata din picioare, sa strige sau sa foloseasca un gragar - jucarioara de lemn din cele care atrageau atentia publicului si în Evul Mediu. Ûn templul luminat de globuri rotunde, pe care sunt scrise scurte rugaciuni si numele unor donatori, femeile, cu capul descoperit, barbatii, acoperiti, au ascultat si au repetat rugaciunea în ebraica citita de Iosif Iancovici, apoi de oficiantul de cult (comunitatea nu are rabin) Elias Ceausu, în fata lumânarilor aprinse. Corul pe care comunitatea galateana l-a organizat de câtiva ani a adus ritmurile stravechi printre cei prezenti. Presedintele comunitatii, Marcel Goldemberg, a multumit în final celor prezenti ca au venit la un eveniment care strânge din nou laolalta comunitatea. Toti participantii au plecat acasa cu cadouri dulci: cozonac si "urechile lui Hanan". Istoria lui Hanan si a Esterei, pictata într-un tablou celebru de Rembrandt, suna cam asa: împaratul persan Ahasveros ("care domnea de la India pâna în Etiopia peste o suta douazeci si sapte de tinuturi") si-a repudiat sotia, pentru neascultare, si a ales, dintre multe altele, o noua sotie, pe Estera, fara sa stie însa ca aceasta provine din rândul evreilor adusi în robie în Persia de Nabucodonosor. Cum sfetnicul cel mai important, Hanan, ordonase uciderea evreilor din împaratie (aruncase, simbolic, sortul, numit "Pur", de unde si numele sarbatorii, Estera a uzat de influenta ei de împarateasa pentru a-l pedepsi pe sfetnic. Acesta a fost executat ("spânzurat pe lemn", adica crucificat de urechi, pedeapsa rusinoasa pomenita mai târziu si de Nicolae Filimon în "Ciocoii vechi si noi".), dar si copiii sfetnicului si sustinatorii sai sunt omorâti prin razbunarea iudeilor. Doua zile, în care soarta evreilor s-a schimbat în tot imperiul, au ramas de atunci sa fie sarbatorite peste timp: zile le de Purim. Am avut ocazia sa frunzaresc joi, la sinagoga, o revista de data recenta scoasa la Tel Aviv de dramaturgul Alexandru Mirodan. Un articol citeaza cercetatori evrei, potrivit carora împaratul Ahasveros nu este altcineva decât, în traducere, acel Xerxes I care, învins la Salamina de greci, a poruncit ca marea, care a fost potrivnica corabiilor sale, sa fie biciuita.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 16, nr. 4676, 26-27 mar. 2005 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

323.1(=411.16)(498)