-- Proverbe precum "calul de dar nu se cauta la dinti" sau "cui intinzi un deget, iti va lua toata mana" parca au fost inventate special pentru roman. In comuna Umbraresti, judetul Galati, puhoaiele din vara au facut din ulite albie de fluviu. Dupa dezastru, satenii napastuiti l-au luat in brate pe "sa ne dea". Pentru reparatii si case noi, a dat statul, a dat biserica, au dat si firme private. Daca ii asculti pe sateni, te cuprinde fiorul indignarii: unii au primit mai mult, altii mai putin. Daca te iei dupa primar, care iti explica omeneste ca s-a facut tot posibilul sa fie impacata si capra, si varza, in mod echitabil, mai ca-ti vine sa iti infoi pelerina de ploaie si sa zici ca premierul Tariceanu: "Da' ce, vreti sa va fac hotel?" Tanti Stefana inspecteaza stadiul lucrarilor la noua ei casa. Doua zile si doua nopti, din satele Torcesti si Salcia nu s-au vazut decat acoperisurile. Oamenii spun ca parca se mutase Dunarea la ei in comuna. Cosmarul din vara asta e inca proaspat in amintirea primarului de Umbraresti, Ioan Bulai: "N-am vazut in viata mea asa ceva. Eu m-am nascut aici, sunt broscar crescut intre ape. Siretul a fost atat de mare ca l-a tinut pe Barlad la gura si nu l-a lasat sa intre. Stateam aici, pe pod si ma uitam. Crestea apa cum creste painea. Atunci am zis fratilor, fugiti, ca nu se mai poate!", vorbeste el de cele doua rauri, acum inofensive, care s-au transformat, pentru 48 de ore, in dusmani de moarte. Inundatiile din vara au lasat in comuna Umbraresti o nota de plata grasa: 298 de case facute una cu pamantul, in Torcesti si Salcia, si alte cateva zeci avariate. Nu s-au ferit sa achite pagubele statul roman, firma Orange si Episcopia Dunarii de Jos. Alte zeci de tone de alimente, haine si materiale de constructie au venit din donatii. Particularii au dat unde au crezut de cuviinta. Statul a facut licitatii, a infiintat comisii de evaluare a pagubelor si a dat dupa buget. Asa a aparut zazania in Umbraresti: unii au fost evaluati cu pagube 100% si au primit mai mult, altii doar cu 50 sau 75 de procente paguboase si au primit un praz verde. In Salcia, baba Stefana nu stie ce-i aia telefon mobil, dar "Orange" ii ridica o casa noua. Batrana are "80 de ani si mai bine" si priveste nedumerita, prin ochelarii grosi ca fundul de sifon, cand aude voci necunoscute prin curtea ei ravasita de ape, care duhneste a mal. "Baba Stefana, da-te aproape! Nu ma mai cunosti?", o momeste primarul si batrana se destinde imediat. Casa veche are peretii ciuruiti de apa si sta intr-o rana. Doar intamplarea o mai tine in picioare. Alaturi, muncitorii ii mesteresc babei Stefana ce n-a putut ea sa agoniseasca o viata: casa noua, din BCA, cu fundatie din beton armat. Batrana se plimba printre zidurile goale, cu armatura inca la vedere, si parca iti citeste dintr-o revista de decoratiuni interioare: "Aici e bucataria, aici e dormitorul, aici punem soba de teracota si trantim plita!" "Cei de la Orange se ocupa de tot! Ei au dat materialele de constructie, ei platesc muncitorii, au venit cu propriul lor proiect de casa. Construiesc la cei nevoiasi, batrani, care nu mai sunt in stare sa faca nimic singuri. Am avut un mort in comuna, si familiei lui ii ridica o casa", ne lamureste primarul Bulai. O casa din Salcia si noua case din Torcesti vor fi ridicate pe bani portocalii. Donatia firmei de telefonie mobila a insumat 200.000 de euro si a ajutat comuna Umbraresti, dar si la fel de inundatele comune galatene Cosmesti si Tudor Vladimirescu, tot cu zece case noi. Pe ulitele Torcestiului, unde "a fost apa cea mai mare", gunoaiele stranse de viituri stau inca gramada pe margine, "fadromele" nu le-au dat de cap. "Lasati, domn' primar, ca facem rachiu din ele. Pai, la saracia asta bem si otrava", il ia un satean peste picior pe primar. Te intrebi, insa, unde-i luciul saraciei, cand vezi inghesuiala de basculante si camioane care roiesc pe ulite, incarcate ochi. Aproape la fiecare poarta e o gramada mare de pietris si o stiva de grinzi. Sunt materialele de la stat. Nu-s putine: 5,1 tone de ciment, 695 kg de otel beton, 7 metri cubi de cherestea, 19 de BCA si 300 kg de tabla. Asta pentru fiecare familie care ieri avea o casa si azi doar cateva scanduri plutinde. Comuna galateana Umbraresti arata ca un imens santier, dupa inundatiile din luna iulie. Primul nor negru se abate asupra vervei reconstructoare din Umbraresti, cand intri in vorba cu o femeie care umple cu sarg o roaba cu pietris: "Am vandut vaca si vitelul ca sa am bani de materiale si de muncitori. Noua nu ne-a dat nimic!" La cativa metri mai incolo, Vasilica Afocsoaiei e plansa toata: "Mi-e rusine de lumea din jur, ca am muncit o viata intreaga si am facut naveta ca sa tin o gospodarie si acum o sa ma rada si cainii! Stau cu mosu' ala in spate, ce sa-i fac, sa-l omor?", ti-l arata pe tatal ei paralizat, in varsta de 82 de ani. Ei sunt nefericitii incadrati de comisia de evaluare, venita de la Galati, la pagube de 50%. Ei nu primesc materiale de constructie de la stat, nici cele 8 milioane de lei despagubiri, cum au avut parte cei la care comisia a stabilit ca sunt avariati suta-n suta de inundatii. Se aduna de peste tot si fac cerc in jurul tau. "Aia care-au muncit o viata intreaga si si-au ingrijit gospodaria, si-au facut case durabile si normal ca au rezistat la ape . Ei nu primesc nimic. Aia cu chirpici primesc tot! N-a fost apa la fel? N-am stat toti cu apa-n gura? Sa se faca dreptate!", te asalteaza din toate partile furia satenilor care se simt nedreptatiti ca nu le-a dat si lor la fel. Familia Mihai are curtea pavata cu ciment, casa zdravana si varuiala proaspata. Zici ca puhoaiele au trecut pe langa ea. Doar ceva crapaturi si umezeala in pereti. Au renovat casa in 1992, si-au facut si baie. Au rezistat la inundatii. Doar hainele si mobila s-au dus. Durerea cea mare mocneste, insa, in fundul curtii: solarele au fost devastate de ape. "Aici era un rai! Rosii, gogosari, castraveti, am muncit 13 ani degeaba! Am bagat 500 de milioane aici. Puturosii aia care n-au avut nimic stau linistiti, da' eu ma consum cand vad ca nimic nu mai e bun! Nu zic sa ne dea la fel ca la ceilalti, dar macar un procent din pagube, acolo!", e negru de suparare Grigore Mihai, privind la fi-su, Andrei, cum pocneste cu biciusca intr-o balta, vesel nevoie mare. La primarie, faptele intra sub lumina altui reflector. Moldovean cu inima, cu icoana lui Stefan cel Mare agatata pe perete, si "in Opozitie" cu functia, primarul Ioan Bulai da cartile pe fata: "Eu nu-s ca altii, picat din cer aici. Sunt nascut in Umbraresti, stiu ce le poate capul la fiecare! Oricat ar primi, oamenii tot gasesc ceva sa vorbeasca de rau! Au primit sute de tone de ajutoare, dar nu venea nimeni la descarcat! Sa vina sa le aduca la poarta! Au venit haine de n-au vazut in viata lor! Nu, ca ei nu poarta dupa altii! Da' ce, ma, ai trait toata viata din stoc?" Episcopia Dunarii de Jos construieste 13 case in Umbraresti. Oamenii vorbesc ca beneficiarii au fost alesi pe pile, de preotul comunei. "Nu ti se pare normal ca aia care au donat toata viata la biserica si au platit la liturghii, sa fie rasplatiti inapoi de biserica? Au dat si ei cat au putut!", contreaza primarul. De ce n-au primit toti cei afectati de viitura materiale? "Domnule, stai linistit ca a primit fiecare cate ceva, din donatii. De la stat s-a venit, insa, cu un sistem facut cu cap. Nu puteau da la toti la fel! Comisia de la Galati s-a uitat in fiecare curte si a zis: la ala a cazut toata casa, la asta doar un perete. Pai, vine comisia si il vede pe om cum isi spala cu furtunul cimentul si florile din curte! Asta-i sinistrat? Altul vrea despagubiri 100%, dar i-a cazut doar o camera! Altul, ca i-a luat apa tot ce cultivase! Bine, omule, anul asta esti terminat, dar la anul pui samanta la loc si scoti 500 de milioane! Te mai ajuti si singur!", nu mai termina primarul sa-ti explice cum dintr-un buget de la stat nu poti sa impaci pe toata lumea.

În: Averea [Resursă electronică]. An. 1, nr. 128, 6 oct. 2005 : fotogr. / Averea : Versiune electronică a serialului "Averea". ─ [sl]: [sn], [sa]

POPESCU, Andrei Luca

354

364.4

556.166

627.51