Prin faptul, că, opunându-se parcă lui Leonardo da Vinci, "Cina cea de taină" de la Voroneț nu-L pune pe Iisus, Dumnezeu, un om, în centrul compoziției, ci la marginea ei. Iisus, dar și Sfântul cel mai iubit, Ioan, înfipt cu degetele în haina lui Iisus, nu mai reprezintă aici echilibrul lumii create, ci, al acestei lumi și a altceva, care e atât de cutremurător, atât de fantastic, atât de infricoșător, că Ioan nici nu vrea să privească încolo, ci s-a agățat cu toată furia cărnii de haina Mântuitorului și privește în altă parte. Ce vede sau știe Iisus, Cel de la marginea "Cinei cea de taină" de la Voroneț, de are o privire atât de concentrată, atât de spiritualizată și sacrificială? Nu știm, dar un pictor român de pe la anii 1487-1497 și-a pus această întrebare. Și, cu certitudine, și alți câțiva oameni din mănăstirile și curțile epocii lui Ștefan cel Mare. După opinia noastră, anume apariția acestei întrebări uluitoare, oglindită și în arhitectura sacră a primilor Basarabi și Mușatini, a marcat devenirea modernă a poporului român.

ISBN: 978-973-1825-07-6

VARTIC, Andrei

28:726.54/.7(498+478)

726.54/.7(498+478):28

75.052(498+478):28

082.1 Colecția AV