 |
| Nume Persoană: |
Dănăilă, Negoiţă, chimist, profesor universitar (1878-1953) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Vezi Nume Persoană: |
Dănăilă, Negoiță Ștefan (1878-1953) |
| Note Generale: |
doctor în ştiinţe, OMG1, OGL |
| Notă biografică şi de activitate: |
Studii: Şcoala primară nr. 2 „Costache Negruzzi” din satul Diecheni, comuna Buceşti (primele 3 clase) şi clasa a IV-a în oraşul Tecuci; Liceul Internat din Iaşi, ca bursier (1895-1898); Universitatea din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe, secţia fizică-chimie, ca bursier (abs. 1902); Şcoala Politehnică din Charlottenburg – Berlin, cu bursă din fondurile „Casei şcoalelor” (bursa „Iosif Niculescu”), primind diplomă de inginer chimist, semnată de rectorul Otto Kammerer și decanul Walther Mathesius (22 iun. 1904 - 8 mai 1908); după susţinerea doctoratului şi-a continuat specializarea la Paris, în Laboratorul de chimie organică, în domeniul coloranţilor. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Titluri științifice: doctor în ştiinţe al Şcolii Politehnice din Charlottenburg, Berlin, cu teza „Sinteza dimetil-anilin-isatinelor” (1909); docent în specialitatea Chimie tehnologică la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1911). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Activitate socio-profesională: preparator (1 mart. 1903 – 10 febr. 1904) şi asistent (10 febr. - 1 sept. 1904) la Catedra de Chimie organică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea din Iaşi; profesor de chimie la Şcoala Comercială (Liceul Comercial „Al.I. Cuza”) nr. 1, la Şcoala Normală „C. Negri” şi la Şcoala de Băeţi nr. 1 (Liceul „Vasile Alecsandri”) din Galaţi (1 sept. 1904 – 31 aug. 1907); profesor la Şcoala Normală „C. Negri” din Galaţi (31 aug. 1907 – 1 sept. 1910); profesor la Liceul Comercial din Galaţi (1 sept. 1910 – 1 oct. 1910); profesor titular în învăţământul secundar la Liceul Comercial „Al. I. Cuza” din Galaţi (1 oct. 1910 -31 aug. 1912) şi la Liceul Comercial „Nicolae Bălcescu” din București (1 nov. 1912 – 31 aug. 1914); a participat la Războiul din 1913- 1916 din Bulgaria, ca locotenent (r) al Armatei Române; conferenţiar suplinitor (1910), conferenţiar titular (18 mart. 1914), profesor agregat definitiv (1 aug. 1917), profesor titular (1919) la Catedra de Chimie tehnologică de la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti; profesor suplinitor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, la disciplinele „Studiul mărfurilor” și „Tehnologii industriale” (10 febr. 1916); director al Laboratorului de Tehnologie Chimică a Universității din București (1 aug. 1917); s-a refugiat împreună cu profesorii Universităţii din Bucureşti la Iași (1917); a fost trimis într-o „misiune a Guvernului României”, în cadrul unei delegații în Franța, în scopul strângerii legăturilor economice și pentru a studia valorificarea materialelor de război (1917); s-a căsătorit la Lyon cu Cornelia Brătescu (1918), împreună cu care a avut un singur copil, Georgeta Dănăilă (1922); a înfiinţat Institutul de Chimie Industrială din Bucureşti (1919) al cărui director devine (1920); preşedinte al unei comisii înfiinţate pe lângă Banca Naţională a României, cu scopul de a evalua potenţialul economic al industriei petrolului şi al industriei chimice, în anii premergători celui de-al Doilea Război Mondial; profesor titular al Catedrei de tehnologie chimică anorganică din cadrul Institutului de Chimie Industrială; senator de Tecuci în timpul guvernării Iorga (1931-1932); raportor la Legea Învăţământului, în urma căreia s-a hotărât ca instruirea inginerilor să se facă numai în Institute Politehnice (1934); primul decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii din Bucureşti şi şef al Catedrei de Tehnologia substanţelor anorganice (1938-1945); în perioada 1944-1945, a fost rugat de fostul său student şi colaborator, profesorul Tudor D. Ionescu, ministrul Minelor şi Petrolului, să întocmească documentaţia pentru înfiinţarea unui institut de cercetări tehnologice afiliat acestui minister, care a fost organizat în baza unui decret din 1945 (publicat în Monitorul Oficial), cu sediul în București, str. Matei Millo nr. 7, et. II; acest institut şi documentaţia pentru el, întocmită de profesorul Negoiţă Dănăilă, au stat la baza înfiinţării, mai târziu, a Institutului de Cercetare - Dezvoltare pentru Chimie și Petrochimie (ICECHIM) şi a Institutului de Documentare Tehnică (IDT); a ieşit la pensie (1945); director general al Institutului Naţional de Cercetări Chimice - viitorul ICECHIM (1946); şef al serviciului tehnic al ICECHIM (16 mai 1951- 1952); a fost ridicat de Securitate, fiind considerat „duşman al poporului” şi reţinut de Parchetul Militar din Calea Rahovei (16 aug. - 29 oct. 1952); a fost eliberat la 74 de ani şi trimis să „moară acasă” (29 oct. 1952). |
| Notă biografică şi de activitate: |
Afiliere: membru al Societăţii de Chimie din Franţa (dec. 1909); membru al Societăţii Române de Știinţe (mai 1911); membru al Societăţii Inginerilor Universitari, care pe 3 iunie 1932 i-a dăruit o statuetă din bronz - „Victorie”, în semn de omagiu pentru prestaţia în cadrul lucrărilor Senatului României; membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România şi preşedinte al Secţiei III Chimie (mart. 1935); membru corespondent (25 mai 1936) şi membru de onoare (29 mai 1939) al Academiei Române, eliminat împreună cu alte mari personalităţi pe criterii politice (1948); a fost repus în drepturi ca membru de onoare (3 iul.1990); membru al Deutsche Chemische Gesellschaft (Berlin), American Chemical Society, Chemical Society (Londra), Institute of Petrol Technology (Londra); membru fondator al Asociaţiei Române pentru Înaintarea Ştiinţei Petrolului constituită la 12 mai 1939. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Distincţii-Titluri: Cetăţean de Onoare (post-mortem) al comunei Iveşti (1998); „Legiunea de Onoare Franceză” în grad de Cavaler; Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Colaborări la publicaţii: Buletinul de chimie pură şi aplicată al Societăţii Române de Chimie, Bulletin de Société Chimique de France, Comptes rendus. |
| Notă biografică şi de activitate: |
Performanțe: întemeietorul învăţământului superior de chimie industrială în România; a elaborat peste 230 lucrări ştiinţifice adunate în 3 volume; fondator al şcolii româneşti de cercetare chimică aplicată în industrie şi ctitorul industriei chimice moderne româneşti; precursor al Şcolii de materiale oxidice, astăzi Ştiinţa Materialelor: pentru prima dată în lume, prof. Negoiţă Dănăilă şi colaboratorii săi au folosit tetraclorura de titan drept catalizator de polimerizare a olefinelor |
| Locuri și date asociate entității: |
18780417#, Loc: Diecheni (sat), Loc: Buceşti (com), Jud. Tecuci (jud.), |
| Locuri și date asociate entității: |
Data finală: 19530205#, Loc: Bucureşti, |
| Țara sursă: |
RO: BJGL |
|
