| LDR |
03378nx a22003013 |
| 001 |
6771 |
| 009 |
Auschnitt, Max |
| 100 |
$a
arumy01010101ba0
|
| 101 |
$a
rum
|
| 102 |
$a
RO
|
| 120 |
$a
bb
|
| 152 |
$a
unimarc
|
| 200 |
0
$a
Auschnitt
$b
Max
$f
1888-1957
$c
om de afaceri
|
| 330 |
0
$a
OGL
|
| 340 |
$a
Studii: la Galaţi; Academia de Înalte Studii Comerciale din Viena; în Marea Britanie
|
| 340 |
$a
Activitate socio-profesională: a înfiinţat, la Galaţi, Fabrica de cuie şi lanţuri (1910), iar doi ani mai târziu, în asociere cu firma londoneză Bassler&Wachter, a pus bazele fabricii de tablă zincată din Galați; a fondat compania Uzinele Metalurgice Titan-Nădrag-Călan (în asociere cu Banca Chrissoveloni și Vasalopol), cu o pondere importantă în industria metalurgică din România (1919); grupul avea în componență Uzinele Ferdinandsberg (Oțelu Roșu), Nădrag, Călan și laminorul de la Galaț; isenator al Camerei de Comerţ şi Industrie din Galaţi; director general al Uzinelor şi Domeniilor de Fier Reşiţa - U.D.R. (1929-1936); condamnat la 6 ani de închisoare pentru conspiraţie şi încălcarea legislaţiei comerţului exterior (1940); eliberat din închisoare în 1942; conduce Uzinele din Reşiţa, cu riscul de a fi trimis la închisoare (1942); în 1944 părăseşte clandestin România cu un avion pilotat de Matei Ghica Cantacuzino, aterizând în Siria, de unde a ajuns apoi la Cairo; după 23/08/1944 revine în ţară, reluând controlul asupra Uzinelor Reşiţa şi a altor proprietăţi de care fusese deposedat; în iun. 1946, însoţind o delegaţie în SUA, a refuzat sa mai revină în ţară; condamnat de regimul comunist (prin sentinţa nr. 1834 din 27/10/1948) la 25 ani muncă silnică pentru "crimă de înaltă trădare"; proprietăţile i-au fost naţionalizate (1948); se stabileşte la Paris, apoi în S.U.A. (1950); a înfiinţat la Paris Banca Europei Centrale pentru Comerţ (1950).
|
| 340 |
$a
A finanţat ziarul "Jurnalul de dimineaţă"; a reprezentat interesele companiei "Vickers-Armstrong" în Reşiţa; a făcut parte din conducerea a numeroase companii străine din Viena, Monaco şi companii româneşti, precum Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni; a avut fabrici, mine şi proprietăţi la Reşiţa, Anina, Bocşa, Oraviţa, Sasca, Armeniş, Bozovici.
|
| 340 |
$a
Afiliere: vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (UGIR); vicepreşedinte al comitetului Societăţii "V.A. Urechia"; preşedinte al industriaşilor din Banat.
|
| 340 |
$a
Distincţii: Coroana României în grad de comandor; Steaua României în grad de ofiţer.
|
| 340 |
$a
de origine: evreu ucrainean
|
| 400 |
0
$a
Auşnit
$b
Max
|
| 640 |
1
#
$f
18880214#
$d
Galaţi
|
| 640 |
2
#
$i
19570118#
$a
S.U.A.
$d
New York
|
| 801 |
0
$a
RO
$b
BJGL
$c
20141219
|
| 810 |
$b
Articole Excelsior, P IV 198
|
| 810 |
$b
Data morţii: 18 ian. 1957 - data morţii în New York Times şi Middlestone Paper; Fiul lui Osias Auschnitt
|
| 810 |
$b
În „Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România”, vol. I, apare ca loc al nașterii Călărași. III 40.791(1)
|
| 810 |
$b
Fotografie: Acţiunea, An. 8, nr. 2132, 15 iul. 1937, p. 1
|
| 830 |
$a
Numele apare şi ca: Ausschnitt, Auschnitt, Auşnitt, Auşnit, Ausnit, Auschnitt; fiul lui Osias Ausnit, proprietar al unei fabrici fondate în 1875
|
