 |
| Nume Persoană: |
Leonida, Dimitrie, inginer (1883-1965) |
| Naționalitate: |
RO |
| Limba: |
rum |
| Note Generale: |
OGL |
| Notă biografică şi de activitate: |
Studii: Şcoala primară la Galaţi (1890-1892), Buzău (1892-1893) şi Bucureşti (1893-1894); primele două clase de liceu le urmează ca extern la Liceul "Sf. Sava" din Bucureşti; Gimnaziul "Mircea cel Bătrân" - Constanţa (clasele 3 şi 4 de liceu, 1897-1899); Liceul "Mihai Viteazul" - Bucureşti (din clasa a 5-a, promoţia 1902); Şcoala Regală Tehnică Charlottenburg din Berlin (1903-1908); călătorie de studii la Paris, în Statele Unite pentru a studia "chestiunea energiei" (1919) |
| Notă biografică şi de activitate: |
Activitate: se mută cu familia în Galaţi (1890); inginer electrotehnic la serviciul "Lucrări noi" al Primăriei Bucureşti (1908-1913) - în această perioadă proiectează, supraveghează execuţia şi conduce exploatarea Uzinei centrale Grozăveşti; profesor şi director al Şcolii de electricieni şi mecanici (1911-); ofiţer de geniu, comandant al Diviziei a II-a rezervă în timpul campaniei din 1913, i se încredinţează comanda secţiei de telegrafie (1913); a organizat Societatea de Producţie pentru Electricitate "Energia" (1913/1914); mobilizat din nou în calitate de ofiţer de transmisiuni (1916-1918) şi însărcinat să înfiinţeze un post de telegrafie fără fir la Roman (1916); membru în Comisia interimară a Capitalei (1923); numit consilier tehnic pentru electricitate în Ministerul Industriei şi Comerţului şi membru în Comisia pentru Legea Apelor şi în Comisia pentru Legea energiei (1924); profesor la Politehnica din Timişoara (1924-1941); a proiectat Uzina Electrică din Botoşani şi extinderea Uzinei electrice din Focşani (1930-1940); transferat la Politehnica din Bucureşti (1941-1945); pensionat în 1945/1948; membru în comisiile pentru legea apelor şi legea energiei (din 1924); preşedinte al Comisiei regulamentului electricităţii în mine (1925); director tehnic şi director general al Societăţii de gaz şi electricitate (1937); director al Direcţiei electrificării din CFR (1942-1945). În această perioadă realizează electrificarea căii ferate Ploieşti-Braşov şi studii preliminare privitoare la amenajarea bazinelor hidrografice în vederea exploatării potenţialului hidroenergetic; consilier superior al CFR (1945-1948); continuă să lucreze în Consiliul superior al CFR şi la Institutul de studii şi proiectări hidroenergetice (ISPE); consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955); încă din 1950 pune la dispoziţia specialiştilor întreg materialul documentar strâns începând din 1906, cu privire la proiectul hidrocentralei de la Bicaz; membru în Consiliul superior al apelor (1926); membru în Consiliul superior al administraţiei întreprinderilor şi avuturilor publice (1929); |
| Notă biografică şi de activitate: |
Performanţe: a modernizat Bucureştiul prin proiectele sale; a înfiinţat Şcoala medie de electricieni şi mecanici din Bucureşti (1908), prima de acest fel în România, care a funcţionat până în 1949; a organizat primul muzeu tehnic din România pe lângă Şcoala de electricieni şi mecanici (1909), muzeu care în 1928 devine "Muzeul românesc"; a preconizat construirea unei întreprinderi care să fabrice acid azotic, utilizând aerul ca materie primă; a proiectat un dispozitiv destinat asigurării tirului automat antiaerian |
| Notă biografică şi de activitate: |
Afiliere: membru al American Institute of Electrical Engineers (1920); membru al American Associations for the Advencement of Science (1920); membru al Royal Society of Ars din Londra (1935); membru al Academiei de Ştiinţe, secţia tehnică (1935) |
| Notă biografică şi de activitate: |
Distincţii, premii: Laureat al Premiului de Stat (1954); Ordinul Muncii cl. I; Steaua Republicii Socialiste România cl. I |
| Locuri și date asociate entității: |
18830523#, Fălticeni, Jud. Suceava, |
| Locuri și date asociate entității: |
Data finală: 19650314#, Bucureşti, |
| Sursa: |
Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească. Vol II: G - O, p. 260-261 |
| Sursa: |
Eugen Dimitriu, Lumini fălticenene, Suceava, 2010, p. 407 |
| Țara sursă: |
RO: BJGL |
|
