Cititi un reportaj-ancheta despre cea mai noua "afacere" din Galati, o schema de intrajutorare vopsita in culorile calde ale unui nou tip de marketing, vecina cu escrocheria, ruda de gradul intii cu pacaleala si cu minciuna "Buna dimineata!" La orice ora din zi si din noapte, delfinii te intimpina, invariabil, cu acelasi salut. Este ora 19.00 si ti se spune "Buna dimineata". Ramii putin bulversat, iti pare ca ai intrat in cine stie ce secta, dar totul se lamureste indeajuns de repede. Pina sa iti iei picioarele la spinare. "E o metafora. Pentru noi e mereu dimineata... Abia acum ne-am trezit la realitate", ma lamureste un delfin mai vechi. I-am intilnit pentru prima data acum doua duminici, in fata la Hotel Dunarea, la terasa. Toti la patru ace, cu aspect fizic extrem de ingrijit. Am vrut sa intru la intilnire, dar nu am fost lasat, pentru ca trebuia sa iau lucrurile de la capat. Adica sa merg la o prezentare, undeva la Ploiesti sau Pitesti, simbata care vine. Cu doar o zi inainte, un alt lot de galateni facuse deplasarea la Slatina. Am acceptat, urmind sa iau lucrurile in ordinea fireasca. Mai citisem despre aceasta afacere in ziare din Ardeal si eram convins ca lucrurile nu sint tocmai in ordine. Ce aveam sa descopar, insa, depaseste orice imaginatie. Plecarea e la ora 2.30, dimineata. In sfirsit, "buna dimineata" isi gaseste sensul stabilit de uzul limbii romane. Aproape ca nici nu apuci sa dormi. Te culci la pe la 11 noaptea si te trezesti doua ore mai tirziu. Ca sa nu intirzii la intilnirea cu destinul. In fata Casei de Cultura a Sindicatelor, asteapta trei autocare ticsite cu galateni. Peste 100 de oameni se imbarca pentru a demara catre Slatina. Initial, era vorba de Pitesti sau Ploiesti, dar se pare ca Slatina are intiietate si de data aceasta. De fapt, cred ca se stia de la bun inceput ca intilnirea are loc, si in aceasta simbata, tot la Slatina. Varianta cu Ploiesti sau Pitesti era doar o intoxicare, menita probabil sa asigure intimitate desavirsita intilnirii. In autobuz, zeci de fete obosite (e clar ca somnul nu le-a priit), intrigate, pierdute, dar pline de speranta. Dorinta de cistig imediat, fara efort, se poate citi in ochii fiecaruia. Nu se plinge nimeni de oboseala, unii sint chiar vivace. Ca sa mai destinda a tmosfera, cineva incearca gluma aia rasuflata cu "poti sa stai in brate la mine, daca nu mai ai loc" (evident, facuta de un barbat la adresa unei femei). In fine, se impart locuri, se dau ultimele indicatii si autocarele pleaca in sir indian catre maldarul de "euroi", care ne asteapta cu bratele deschise pe autostrada fericirii, Galati-Slatina. Pe drum, nimic special nu se intimpla. Ba da. Era sa uit. La un moment dat, soferul a fost nevoit sa dea la maxim sistemul de aer conditionat, intrucit, probabil de emotie, unul dintre afaceristi eliberase o cantitate impresionanta de gaz, marca fasole cu pepene. n OAMENI OBOSITI Dupa ore bune de drum, aproape de ora 10.00, ajungem in Slatina. Oboseala de pe fetele invitatilor este din ce in ce mai accentuata, insa toti incearca sa se destinda, sa se trezeasca. Din nou sintem intimpinati cu "buna dimineata", un salut inca legal la acea ora. Primul lucru care ma pune pe ginduri este faptul ca din alte orase aproape ca nu mai e nimeni. Prin apropiere zace un microbuz cu numar de Brasov, insa e posibil sa nu aiba nici o legatura cu "Afacerea Delphin". Cu atit mai mult cu cit numerele masinilor care transporta afaceristii de weekend nu sint deloc relevante in acest sens. Autocarele cu care plecasem din Galati aveau numere de Bucuresti, Constanta si doar unul era inmatriculat la Galati. Cine stie, poate pentru diversitate. Sau poate pentru intoxicare. In orice caz, pentru mine a devenit din ce in ce mai clar ca intilnirea nationala de la Slatina e doar o intilnire intre capii afacerii si "prospaturi" de Galati. Bun, si atunci de ce la Slatina? De ce a fost ne voie sa fim treziti in toiul noptii, transportati pina in Oltenia, cind se putea aranja o intrunire la Galati? Era chiar mai ieftina varianta asta, pentru ca nu ar mai fi fost nevoie de atitea mijloace de transport costisitoare. Mai tirziu aveam sa aflu cel putin o jumatate de raspuns. Pentru a te putea convinge sa investesti in aceasta afacere e nevoie sa te oboseasca putin, sa iti hartuiasca simturile, sa nu te lase sa dormi, sa te plimbe o jumatate de tara, pina devii o simpla leguma, o marioneta capabila sa cumpere si un costum de scafandru pentru o calatorie prin desertul Sahara. "Matale nu ai cravata?", ma intreaba un "delfinoi", care, dupa bujorii din obraji, pare sa inoate de destula vreme prin aceasta afacere. "Nu, n-am stiut ca e nevoie de cravata", raspund gituit de frica unui posibil esec al misiunii jurnalistice. M-am speriat degeaba. Individul dispare citeva secunde si se intoarce cu trei cravate jegoase. Am ghinion teribil. Mi-o da pe cea mai urita, una rosie cu dungi negre, in diagonala, de genul celor pe care le-a purtat tata la botezul meu. Si se potriveste exact "ca nuca-n parete" cu costumul. Cu inima in doua, imi pun latul in git si intru la prezentare. Ceilalti fac la fel. n O BATAIE DIN PALME, UN EURO Pina sa inceapa spectacolul, primesc o medalie ieftina si o chitanta in valoare de 430.000 de lei, care incearca sa justifice cei 500.000 de lei cu care imi platisem rezervarea locului in autocar. Mi se mai pune in piept o eticheta autocolanta, pe care scrie "DELPHIN MARIUS TUCA" si sint gata sa intru in sala. Ei bine, abia acum incepe distractia. Din boxe incepe sa cinte "I Will Survive" (Gloria Gaynor) si, ca la un semnal, delfinii cei vechi isi intra in rol. Aplauda sacadat si chiar incep sa danseze. (La un moment dat, ti se spune, mai in gluma, mai in serios, ca pentru fiecare bataie din palme primesti un euro). De unde, pina nu demult, pareau rupti de oboseala, acum nu ii mai poti opri. Si da-i cu dansuri si cu aplauze. Si da-i cu zimbete fortate, cu miscari unduitoare din trup, de ziceai ca a dat strechea in ei. Curat balamuc! Realizez in acest moment ca, de fapt, ca mine, adica simpli aspiranti care nu stiau despre ce este vorba, nu sint chiar atit de multi. Un sfert dans eaza de le sfiriie calciiele, iar restul mai mimeaza, se mai codesc. Se termina melodia si dau sa ma asez. De unde? Incepe alta. Mai animata: "The Final Countdown" (Europe). Zbantuiala devine din ce in ce mai innebunitoare. In sfirsit, dupa inca un remix, in total vreo zece minute de aplauze si dansuri, ne asezam, dar nu inainte de a primi asa cum se cuvine pe prezentatoarea spectacolului. "Hei............ hei.......... hei........ hei...... hei.... hei.. hei, hei, hei, hei, heeeeeeeeeeeeei". Hai sa vedem, ghiceste cineva care au fost primele cuvinte? "Buna dimineata", evident. Dar deja nu mai mira pe nimeni. "'Neata!", raspunde sala aproape intr-un glas, luindu-i parca prin surprindere pe cei care inca nu stiu toate regulile jocului. Deja imi miroase puternic a conspiratie intre prezentator si delfinii cu state ceva mai vechi din sala. Individa de pe scena, banateana suta la suta dupa accent (pe onoarea "miea"), se prezinta si isi proiecteaza vreme de o fractiune de secunda numele pe un ecran mare. Prin jurul numelui graviteaza niste stelute. Ochii n-au prins prea bine imaginea (a fost prea rapida), dar cine a fost atent a bagat de seama ca nu erau stelute, ci simbolul euro, acel "E" cu doua liniute la mjloc. Distractie cu subconstientul. n POANTE SPONTANE REGIZATE Totul incepe plictisitor, prezentatoarea se poticneste de citeva ori, dar se vede ca isi cunoaste rolul foarte bine. E mai mult mecanica si arareori pare sa fie convinsa de ceea ce spune. Show-ul devine interactiv, cind de pe scena se intreaba ceva si din sala, din trei locuri diferite, se raspunde cu exact aceeasi poanta rasuflata. E clar, au regizat pina si spontaneitatea. Oricum, scopul e vizibil de la mii de kilometri. Spectatorii trebuie sa se simta bine si sa aiba mereu zimbetul pe buze. Da' chiar nu am inteles ce aveau cu soacrele, pentru ca multe dintre poantele spontane invatate pe de rost le vizau direct. "Ce ati cumpara cu 40.000 de euro?", se intreaba de pe scena. "O insula pentru soacra-mea", raspund, in acelasi timp, trei spontani cu memorie buna. Sau, alta poanta, fara soacra: rind pe rind, prezentatoarea taia de pe o lista posibilitatile de a face bani: sa te angajezi, sa te privatizezi, sa jefuiesti o banca etc.; cind sa taie de pe lista varianta din urma, doua voci striga in acelasi timp. "Nu o taia. Pune-o intre paranteze". Risete din sala. Cu cit avanseaza prezentarea, cu atit informatia devine mai densa, mai greu de inteles, mai aiuritoare. Nimeni nu pare a intelege ceva, dar important e ca oamenii devin din ce in ce mai obositi, mai putini siguri pe potenta lor intelectuala. Dupa aproape doua ore de prezentare, cu o pauza de zece minute, se schimba actorul de pe scena, dupa o alta pauza. Pina acum, prezentatoarea nu facuse altceva decit sa arate, foarte pe larg, cum functioneaza sistemul si cum, cu un efort minim, ajungi sa cistigi mai mult de 40.000 de euro in doar zece luni de afacere. Ierarhiile in firma au fost desenate destul de clar si, de asemenea, cit cistiga fiecare pe luna. De unde vin banii? Ce trebuie sa faci concret? Care e produsul vindut? Nici un raspuns

În: Monitorul de Galați. An. 7, nr. 191(1906), 17 aug. 2004, p. 7, 8, 9 : fotogr. ─ [sl]: [sn], 2004.

ŢUCA, Marius

343.3/.7