Povestire premiată la Festivalul de poezie şi proză "Altfel Eminescu" cu Premiul I

Da! Era într-adevÁr unul dintre cei ¡apte apostoli necunoscuîi ai lumii actuale. Era jocul din ochiul copiilor ¡i rÁsÁritul timid deasupra ¡urilor, era bolta de viîÁ-de-vie verde, ameîitÁ de sevÁ, era dansul nebun al fetelor în poienile misterioase ale pÁdurii. ¡i nimeni nu ¡tia cât de mult depindeau de el zâmbetele ¡i licÁririle de fericire, ro¡irile ¡i sÁruturile, tresÁririle ¡i amintirile. PÁrea banal. Chipul ¡ters, ¡ters parcÁ cu un burete magic, ochii cenu¡ii, cenu¡a vetrelor stinse, pÁrÁsite ¡i pÁrul incolor, amestecând toate nuanîele ¡i pierzându-le pe toate. Pasul domol, ce nu deranjeazÁ, nu frÁmântÁ, nu geme a grabÁ, a izolare, a revoltÁ. O figurÁ printre atâtea altele, cu nimic special, cu nimic detestabil, fÁrÁ foc, fÁrÁ ceaîÁ, fÁrÁ identitate. Ûn fiecare dimineaîÁ, la ora ¡ase fix, se trezea ca un automat în minuscula sa garsonierÁ împietritÁ în nemi¡care, ridica mâinile întinzându-¡i trupul spre tavanul alb ¡i începea sÁ se îmbrace. Cu mi¡cÁri meticuloase, aproape tandre î¡i punea cÁma¡a albÁ, costumul gri, cravata gri, pardesiul gri ¡i ie¡ea afarÁ. Cum ie¡ea din bloc, arunca o privire plinÁ de înîeles spre rÁsÁrit, mijind ochii tulburi ¡i clÁtina din cap cu un aer absent, nÁuc, stingher. Pornea la drum.spre lÁptÁrie, singura lÁptÁrie din ora¡ unde puteai gÁsi dis-de-dimineaîÁ lapte de caprÁ gras, alb ¡i plin de dulceaîa care aduce în minte imaginea idilicÁ a unei îÁrÁnci, trudind la ugerul unei capre rotunde ¡i ameîitoare în privire. Dar se întorcea din drum. Û¡i uita mereu umbrela ¡i, realizând cÁ trebuie sÁ se întoarcÁ, î¡i plesnea cu palma fruntea fÁrÁ cute. Umbrela era verde ca un câmp ¡i mare ca o cupolÁ. ÛmpreunÁ cu stÁpânul ei, forma un cuplu perfect armonizat. o întrepÁtrundere totalÁ între om ¡i obiect, o t otalÁ concordanîÁ, o ciudatÁ concordanîÁ, o neînîeleasÁ concordanîÁ între un om gri ¡i o umbrelÁ verde, fiecare ducându-¡i culoarea la limita posibilului. LÁptÁria era la colî de stradÁ ¡i de lume. scria mare LÁPTÁRIE ¡i denumirea era întÁritÁ de imaginea unei sticluîe cu lapte - panou prÁfuit, cu aspect desuet, parcÁ desprins din vremea cozilor imense la pâine ¡i zahÁr. Colî de stradÁ plus un clopoîel la u¡Á, sunând ameninîÁtor la fiecare intrare sau ie¡ire. Intra tacticos, netulburat de sunetul strident al deschiderii u¡ii ¡i privea drept înainte, la vitrina inutilÁ, care nu oferea nici o perspectivÁ nouÁ asupra laptelui ca aliment esenîial, ritual ¡i milenar. Doar ni¡te oale mari, trei la numÁr, cu trei feluri de lapte. VânzÁtoarea era, bineînîeles, grasÁ ¡i plictisitÁ, cu un halat alburiu ¡i cam rupt, cu o expresie lipsitÁ de viaîÁ. vânzÁtoarea-sfinx, vânzÁtoarea-sperietoare, vânzÁtoarea-zbir. Ûntreba gros ¡i dur ce dorea. El dorea mereu lapte de caprÁ. Ea îl punea întotdeauna sÁ repete.nu înîelegea bine, nu auzea bine sau nu voia sÁ audÁ bine. Repeta timid. doar un litru de lapte de caprÁ, alb ca speranîa, alb ca spuma ploilo r torenîiale de la munte, alb ca varul proaspÁt de pe pereîii garsonierei sale sau chiar ca alba cÁma¡Á pe care o purta cu sfinîenie. Lua sticla umedÁ, verzuie, care altera albul laptelui de caprÁ ¡i ie¡ea în strada invadatÁ de soare, ceaîÁ sau zÁpadÁ, pustie încÁ.privea în dreapta ¡i în stânga, la rÁsÁrit ¡i apoi la apus, dilatându-¡i nÁrile ¡i sorbind aerul moale, care îi gâdila nasul. Pornea din nou, cu acela¡i aer calm, docil, spre garsoniera sa de la al doilea etaj al blocului ancorat cuminte ¡i rÁbdÁtor în asfalt, înconjurat generos de un gard cu grilaj verde. Un primar zelos avusese obsesia verdelui ¡i acîionase în consecinîÁ, vopsind ambiîios toate grilajele în culoarea crudÁ a frunzelor. Trecea tramvaiul vechi hurducÁind ¡i el se încrunta u¡or, lovit de zgomotul infernal ce izbucnea din toate încheieturile ma¡inii teribile pe ¡ine. Când trecea pe lângÁ blocul vecin, se oprea. O pubelÁ î¡i desfÁ¡ura izurile ¡i conîinutul cu ostentaîie. Depunea cu grijÁ sticluîa verzuie cu laptele alb pe bordurÁ, se apleca ¡i lua o paginÁ de ziar mototolitÁ, aruncatÁ într-un colî. Apoi se uita un pic impacientat în dreapta ¡i în stânga, la rÁsÁrit ¡i la apus. Se ridica, înghesuia ziarul în buzunarul pardesiului aparent obi¡nuit cu astfel de poveri. Continua drumul agale spre garsoniera de la etajul al treilea al blocului identic cu toate celelalte din cartier. Ajuns sus, despÁturea cu mi¡cÁri febrile pagina. O grabÁ spasmodicÁ îi marca gesturile. Û¡i punea ochelarii cât putea de repede ¡i sorbea cuvintele scrise cu litere îngro¡ate, în a¡a fel încât sÁ atragÁ atenîia. CÁuta ceva. un indiciu, o literÁ care, descifratÁ, sÁ-i deschidÁ o lume de sensuri, sÁ-¡i înceapÁ cÁutarea. ¡i, într-adevÁr, misiunea lui începea în fiecare dimineaîÁ din laptele de caprÁ ¡i din ziarul mototolit aparent întâmplÁtor. Descoperirea era însoîitÁ mereu de un fel de grimasÁ care ar fi trebuit sÁ fie un zâmbet. Colîurile gurii se prelungeau, ochii î¡i minjeau lumina, iar pomeîii se destindeau în chinul sisific de a compune o expresie oarecare. Ûncercare nereu¡itÁ, dar demnÁ de toatÁ admiraîia. Din acest moment, zilele care pÁreau a fi toate acelea¡i, mi¡cÁrile egale, rutina pa¡ilor intrau în era nuanîei. Nuanîa cerului, a norilor lÁpto¡i, a privirilor. Misiunile îi adÁugau, pentru câtva timp, aurÁ poeticÁ de posedat, de pasionat, de vizionar. Când era pe o stra dÁ, când pe alta, vizita când un politician, când un vagabond, când un traficant, când un artist, când o florÁreasÁ, când. Putea vizita pe oricine. Se strÁduia totu¡i sÁ fie discret, sÁ parÁ o figurÁ anostÁ a mulîimilor, sÁ nu mi¡te bÁrbia a aprobare sau negare, sÁ nu-¡i înalîe sprâncenele, sÁ nu-¡i agite umerii, sÁ se abandoneze nemi¡cÁrii care nu dÁ de bÁnuit. O zi ca toate celelalte, cu lapte de caprÁ alb, ziare mototolite, emoîie ambalatÁ într-o figura împietritÁ. Ziua aceasta nu trebuia sa se deosebeasca de toate celelalte. Trebuia sÁ aibÁ acela¡i tremur ameîit al mâinilor la vederea ziarului, acelea¡i voluptÁîi ale misiunilor secrete, uimitoare. Soarele sÁ fie acela¡i, luna sÁ nu-¡i ro¡eascÁ faîa, verdele sÁ-¡i rÁmânÁ fidel în substanîa sa îipÁtor primÁvÁraticÁ ¡i albul laptelui mereu identic sie¡i ¡i multor alte lucruri pline de miez: varul, lumina zorilor, urma amintirilor ¡terse cu buretele, ve¡mântul mireselor a¡teptându-¡i ursita. Literele erau de tipar, sângerii ¡i derutate. Ochii lui urmÁreau avid sensul. "FUNCîIONAR MÁRUNT ÛN SLUJBA UNOR FORîE OBSCURE". Ûn trupul atât de a¡ezat se declan¡Á alerta amplificatÁ prin mii de pori ca panica albinelor bâzâitoare când î¡i simt ameninîat stupul sau ca forfota furnicilor în jurul mu¡uroiului. Mâna se lipi de fruntea umezitÁ de încordare, cu parfumul laptelui cumpÁrat dimineaîa. "Un cetÁîean necunoscut, cu aparenîÁ lini¡titÁ, face ciudate eforturi pentru a repara câteva din erorile care s-au produs în urbea noastrÁ." Degetele frâmântarÁ înspÁimântate. "Servind unor interese care sunt deocamdatÁ imposibil de detectat", perdeaua fâlfâia lugubru, "acest cetÁîean a fost observat de nenumÁrate ori încercând sÁ rezolve conflictele familiale de la periferii, oferind sume importante cer¡etorilor sau chiar intervenind pe lângÁ oameni politici sau pe lângÁ judecÁtori pentru a remedia anumite nedreptÁîi." Ochii ocolirÁ fraza urmÁtoare, buzele tremurarÁ ¡i începurÁ sÁ îngâne cuvintele. Literele însÁ¡i alergau speriate din faîa pupilelor avide. "De¡i numeroasele informaîii obîinute de redactorii no¡tri dovedesc cÁ cetÁîeanul din fotografie face acte de caritate, servind interese a cÁror naturÁ nu poate fi definitÁ momentan, nici unul dintre cei implicaîi nu vrea sÁ dezvÁluie vreun detaliu care ar putea elucida misterul. Vom reveni cu amÁnunte." ¡i o pozÁ mare a lui. Costumul lui gri, cÁma¡a lui albÁ, umbrela lui verde, ziarul pÁtat în mâna curioasÁ. Azvârli hârtia într-un colî scÁldat în soarele care se înÁlîase sus. Apoi se rÁzgândi, redespÁturi ziarul ¡i se privi. Pupilele lui se agÁîarÁ de cele din fotografia ¡tearsÁ, buzele îngânau pe cele conturate acolo, butoniera se rÁsfÁîa în solitudinea ei grÁitoare la fel cum o fÁcea ¡i în pagina plictisitÁ de ziar. De acum, începu sÁ aibÁ trecut. Colile albe ale memoriei lui atâta vreme ignoratÁ începurÁ sÁ se umple în ne¡tire cu imagini, cu liniuîe de dialog, cu umbrele unor strÁfulgerÁri de emoîie. un roman întreg se scria singur dincolo de cuvinte ¡i mÁrturisiri voluntare, prin actul oglindirii brute în coala ieftinÁ. Un copil a¡ezat pe pat, cu ochii larg deschi¡i, murmurând cuvintele unui cântecel auzit la radio.cartea de dupÁ sobÁ.mama o lua ¡i o punea bine, sÁ nu se scorojeascÁ ¡i apoi frÁmânta aluatul pentru pâine.colÁcelul bÁiatului era cel mai rumenit ¡i întruchipa o pÁpu¡Á cu plete de cocÁ, suave ¡i misterioase. bÁiatul fugea de albinele din stupul de lângÁ curte. la chio¡c covrigii erau prea sÁraîi, iar sucul avea gust înîepÁtor de lene ¡i de joc de-a v-aîi ascunselea.furtuna nu venea niciodatÁ cât timp mama îi punea la gât cruciuliîa. ¡oseaua trândavÁ plinÁ de praf ¡i norii în promenadÁ arogantÁ pe un cer imens de aprilie. Pianul cu clape agÁîând sunetele de degetele tânÁrului ca pe ni¡te clopoîei.apleca capul când se cutremura cu Chopin.fÁcea gropiîe în obraji când era Beethoven.fata de alÁturi ro¡ea prea repede.anticarul îi dÁdea o carte îngÁlbenitÁ din care istoria îl privea insin

În: Akademia. : Revistă de cultură. An 2003,V. An. 4, nr. 15, febr. 2003,p. p. 23-26 / Editată de Universitatea "Dunărea de Jos" şi Liga Studenţilor din Galaţi; Redactori: Iulian Grigoriu, Victor Matei, Constantin Ardeleanu,... ─ Galaţi : Liga Studenţilor din Galaţi, 2000-.

VRÂNCEANU, Alexandra

821.135.1-32