Traian Vasiliu a fost actor la Teatrul Muzical "Nae Leonard" din 1956 pâna în 1984. Plin de viata, râde cu ochii, are mereu o poanta pregatita si nu oboseste sa-i binedispuna pe ceilalti. Poarta de fiecare data în mâna o borseta cu fotografii si decupaje din ziare.O borseta neagra ce închide în ea o viata de amintiri. S-a nascut la Galati pe 6 iunie în 1923. A urmat studii de canto la Bucuresti timp de doi ani. A lucrat în Santierul Naval din Galati unde tinea evidenta salariatilor si, în paralel, se ocupa de viata artistica a santierului. "O viata întreaga n-am stiut altceva decât sa ma dedic scenei, teatrului", marturiseste îndragitul actor, care acum are incredibila vârsta de 82 de ani. "Pe când lucram în SNG, n-am ratat niciun prilej de a juca împreuna cu colegii mei în fata publicului din santier. Faceam de toate: eram actor, autor de texte si regizor. Au fost ani foarte frumosi". Când a ajuns la teatru, lucrurile s-au schimbat: "Aveam cu totul alta responsabilitate. Atunci am învatat cu adevarat ce înseamna profesia de actor de estrada, lucrul deosebindu-se în mare masura de ceea ce stiam din anii tineretii. Nu mi-au fost straine nici rolurile din musicaluri si operete. Pot sa cânt cu voce de soprana - eu fiind tenor", spune râzând si-mi face o demonstratie. A jucat în peste 70 de premiere. De la roluri de copil (în 1978 - în spectacolul "Asta-seara sa fim veseli") pâna la "Stan si Bran" (alaturi de colegul Jean Segal), "Revista în Balon", "Vânt de libertate", Voievodul tiganilor", "Vânzatoru de pa-sari", "Ana Lugojana" sau "Frumoasa Elena" si multe altele. "Am fost un copil sarac. Parintii au murit iar eu am fost crescut de o bunica", îsi aminteste Traian Vasiliu. "Am urmat Gimnaziul la Scoala "C.A.Rosetti" din Piata Moruzzi si apoi Scoala de Aplicatie. In tinerete mi-a placut fotbalul - jucam ca extrema stânga la Gloria CFR Galati. Cupletele pe care le-am facut si pe când lucram în santier si mai târziu, la teatru, erau inspirate numai din viata reala", mai spune Traian Vasiliu. Privind în urma la toti anii de teatru, e linistit: "Sunt multumit cu cât am facut. Cea mai mare bucurie o am când vad ca si dupa atâtia ani ma stimeaza oamenii. Vecinii îmi spun Domnu' actor si ma întreaba când mai cânt la teatru. De fiecare data le raspund ca va veni o zi în care ma vor vedea din nou pe scena". Ca om, Traian Vasiliu recunoaste: "Sunt foarte lucid si nu-mi depasesc limitele. Un om al artei trebuie sa aiba aptitudini peste medie si sa stie sa si le puna în valoare. Sa iasa în evidenta prin ceva bun". Nu-i plac cei care "anuleaza munca celorlalti. Cei care se cred Dumnezeu si considera ca fara ei nu se poate. In final, astfel de oameni dovedesc ca sunt o nimica toata. Pe astia i?as pune la zid". Acum cânta în corul de la Biserica Greaca. De câtiva ani, cititorii "Vietii libere" s-au obisnuit sa râda parcurgând rubrica sa din pagina de Divertisment a suplimentului de sâmbata-duminica, rubrica intitulata "De la Traian citire". Traian Vasiliu spune ca daca l-ar chema si mâine la teatru, s-ar duce fara sa stea pe gânduri. Si daca tot exista formatia "Quatro Retro", care se bucura de mare succes la public, de ce n-ar fi, macar o data la câtva timp, câte un spectacol dedicat celor carora le e dor de starurile de altadata ale estradei galatene?... Sau, de ce nu, fostii colegi de la "Quatro Retro" l-ar putea coopta...

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 16, nr. 4901, 15 dec. 2005 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

RIBINCIUC, Angela, jurnalistă, scriitoare (1969-)

792.5

929 Traian, Vasiliu