Actorul Vlad Vasiliu, directorul Teatrului Dramatic "Fani Tardini", a jucat în cariera sa ¡i roluri de revoluîionar. Se pare însÁ cÁ de cea mai proastÁ regie a avut parte la Revoluîie când, încercând sÁ salveze patrimoniul cultural, a ajuns în primul "guvern" local ¡i a fost arestat, împreunÁ cu unii din membrii acestuia, de maiorul Ilie PlÁticÁ Vidovici... Se ¡tia "ceva"? Ûn decembrie 1989, s-au repartizat teatrelor câteva apartamente. Actorul Vlad Vasiliu nu reu¡ea sÁ ajungÁ dimineaîa la PrimÁrie, ca sÁ-¡i ia actele necesare. "Nu mai ¡tiu ziua, dar era înainte de 17 decembrie, cÁci în 17 deja aflasem despre ce e vorba... Deci, pe 15 sau 16, am reu¡it în sfâr¡it sÁ ajung la Consiliu, scÁpasem mai devreme de la repetiîii ¡i umblam sÁ întreb de unde sÁ iau hârtiuîa aia. M-am întâlnit cu responsabilul nostru de la partid. Ûmi zice: "PÁi, de asta îîi arde acum?!" Lumea se agita, se încuiau fi¡ete, se cÁrau dosare, era o vânzolealÁ prin PrimÁrie pe care am înîeles-o abia dupÁ. Deci ei primiserÁ ni¡te ordine, ¡tiau ceva." Ûn casa lui Corneliu Antoniu, unde Vasiliu se întâlnea cu actorul Eugen Popescu Cosmin ¡i cu ziaristul Florin Doru CilincÁ, au auzit de la "Europa liberÁ" cÁ se întâmpla ceva la Timi¡oara. "Atunci a avut Eugen ideea sÁ spunem poezii pe stradÁ, poezii mai protestatare, cÁ avea astfel de poezii. Noi ne gândeam deja: hai sÁ facem "o prostie". Doamne fere¡te, nu mÁ consider un disident, n-am luptat în tainÁ! Am fost un revoltat, ca ¡i Eugen - o figurÁ superbÁ, ca ¡i Cornel, ca ¡i Florin, oameni care n-au obîinut nicio recunoa¡tere ca luptÁtori, dar care au fost în Galaîi ni¡te revoltaîi. Eu eram pe lângÁ ei, dar mai ponderat." PÁcÁlindu-l pe diavol... DupÁ evenimentele din 17 decembrie, peste tot în îarÁ s-au convocat ¡edinîe cu "oamenii muncii" în care "sÁ se înfiereze" revolta "golanilor" de la Timi¡oara. Õi la Teatru a fost o astfel de ¡edinîÁ "¡i nu a¡ vrea sÁ-îi dau un nume de revoluîionar care a venit atunci ¡i a "înħfierat" cel mai tare... "Õtiau ce se întâmpla: "Aveam o colegÁ care plecase la Timi¡oara: Victoria Suchici-Codricel. Õi ea a fost chiar în primul comitet revoluîionar de acolo, din teatru. Nu ¡tiu ce actriîÁ, cred cÁ Sanda Ulmeni, ¡i Eugen, au vorbit cu ea la telefon. Õi-au venit cu ni¡te pove¡ti care ne-au cutremurat! CÁ "nebuna" aia vorbea, le spunea de acolo! Acolo era deja libertate!" Actorii repetau la piesa "SÁ nu-îi faci prÁvÁlie cu scarÁ", de Eugen Barbu ¡i seara ascultau "Europa liberÁ". "Pe 22 dimineaîÁ, l-am rugat pe Virgil Lungu, care era pictorul teatrului - alt revoluîionar care n-a ie¡it în faîÁ - l-am rugat sÁ stea cu ochii cât cepele în televizor ¡i cu urechea la radio. El stÁtea lângÁ teatru. Când la Televiziune s-a anunîat cÁ se va da un comunicat important pentru îarÁ, am aruncat hainele de la repetiîie ¡i ne-am dus la Virgil acasÁ." "Nu distrugeîi! Asta e Mincu!" "Când eram în faîÁ la PrefecturÁ (Comitetul Judeîean de Partid, n.red.), a venit în vitezÁ o basculantÁ, a frânat urât rÁu, a tras în mar¡arier pe PrimÁverii (acum str. Eroilor, n.red) ¡i a intrat în vitezÁ în porîile Prefecturii. Era în jurul orei unu fÁrÁ un sfert ¡i erau doar câteva persoane în zonÁ. Dar pe la unu, unu ¡i ceva deja era multÁ lume pe sus... Nu ¡tiu cine era omul cu basculanta, era un tip mare, solid. Porîile alea au stat apoi mult timp stricate... Nimeni n-a ie¡it la ferestre, era o pustietate totalÁ când am ajuns noi acolo. Ûn curte erau doi ofiîeri, îmbrÁcaîi în haine kaki - cei cu gÁrzile patriotice: Rusu ¡i ĖârcÁ". Actorul nu a intrat în clÁdire. "Au fost foarte mulîi atunci - n-am nimic cu ei, unii îmi sunt dragi, mai "coloraîi": cam Á¡tia au pÁtruns primii în sediul PCR. S-au spart geamurile, u¡a principalÁ s-a deschis, au pÁtruns unii ¡i pe u¡a lateralÁ. Õi au început sÁ se deschidÁ geamuri de sus ¡i sÁ se arunce hârîoage, sÁ se arunce tablouri. La un moment dat, cineva a aruncat un scaun, dacÁ nu mÁ în¡el. Õi noi am început sÁ vorbim: "Uite, tâmpiîii dracului, Á¡tia nu ¡tiu cÁ e monument ¡i cÁ dacÁ sparg tablourile alea mari din sala de consiliu, e pÁcat de Dumnezeu!" Asta a fost scânteia: am început sÁ-mi fac loc cu coatele sÁ intru, sÁ urlu: "Nu spargeîi, nu distrugeîi! Asta e Mincu (arhitectul care a proiectat clÁdirea, n.red.), e operÁ de artÁ, nu distrugeîi!" Õi mi-am dat seama cÁ lumea se uita la mine ca la altÁ dihanie, omul de rând nu pricepea. Foarte puîinÁ lume ¡tie cine a gândit acest complex, de la mobilier la tablouri, nu numai arhitectura exterioarÁ. Foarte u¡or m-am transformat în propagandist - ¡tiam... ce înseamnÁ propaganda comunistÁ - ¡i strigam: "Acesta e bunul poporului, nu distrugeîi! SÁ punem mâna pe ele noi, poporul, nu sÁ le distrugem!"". A¡a a ajuns la etajul doi, dus de val. "Rezemat de un perete era ValericÁ Õerbinov, jucam cu el canastÁ din când în când. Mi-a spus: "VlÁduî, îi lin¡eazÁ pe Beuran ¡i pe Pu¡cÁ". Pe Beuran nu-l cuno¡team, lui Pu¡cÁ îi jucasem în douÁ piese... Ûmi fac loc, trec prin sala mare de Consiliu - masa era distrusÁ, dÁrâmatÁ - ies în balcon. MultÁ lume se împingea în balcon, îinându-se strâns în braîe. Unul, cu fundul pe rama balconului, un tip în vârstÁ, tot a¡a, era îinut în braîe de Pu¡cÁ. Õi erau împin¡i din spate. CÁ erau lin¡aîi, împin¡i sÁ cadÁ, nu ¡tiu, dar oricum nu erau în ga¡ca ce urla ¡i împingea. Nu mai ¡tiu ce-am zis, am zis tot felul de vorbe, i-am tras deoparte ¡i i-am scos de acolo... Am aceastÁ imagine, pot sÁ pun mâna pe icoanÁ ¡i sÁ jur cÁ a¡a a fost. Pu¡cÁ zice însÁ cÁ el trÁgea sÁ-l scape pe Beuran, cÁ a fost revoluîionar... "Seara au apelat la cei doi secretari, ca sÁ vadÁ cum merg lucrurile în administraîie... Ûntre timp, ca sÁ se înîeleagÁ cu cei de jos, au fÁcut rost de o staîie de amplificare, care a fost pusÁ la dispoziîie de directorul Po¡tei. "Se fura în draci!" "S-au pus microfoanele, lumea a început sÁ vorbeascÁ. Apostol GurÁu a sÁrit pe masÁ: "Acum e momentul, trebuie sÁ facem un comitet revoluîionar cetÁîenesc!" A¡a s-a numit atunci. Trebuia sÁ oprim jaful, pentru cÁ se fura în draci: ce credea omul cÁ n-are nevoie arunca pe fereastrÁ, ce avea nevoie bÁga sub hainÁ. Ûn perioada aceea a fost aruncat ¡i un televizor pe fereastrÁ." (Va urma)

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 16, nr. 4907, 22 dec. 2005 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

323.28

94(498-Galaţi)