Dupa 1892, Tarile Romane au inceput sa se integreze din punct de vedere economic si politic in spatiul european. Avind regim de porto-franco, Galatiul a devenit cel mai important centru comercial, sediu a numeroase firme si case comerciale si datorita faptului ca aici s-a stabilit sediul Comisiei Europene a Dunarii, in 1856. Totodata a inceput sa se dezvolte si productia manufacturiera. Toate aceste schimbari au cerut nemijlocit forta de munca, meseriasi si comercianti in primul rind, cu minima pregatire profesionala. Prin Regulamentul Organic se institutionaliza, in acea perioada, cadrul juridic pentru scolile publice, dar situatia economica nu a permis infiintarea unui numar de scoli suficiente in comunele urbane si rurale. Pina la Unirea Principatelor Romane (1859), in Galati nu fusesera infiintate decit patru scoli primare, doua de baieti si doua de fete. Din initiativa ministrului Cultelor, Dimitrie Bolintineanu, si a guvernului condus de Mihail Kogalniceanu, la sfirsitul anului 1864 a fost promulgata Legea asupra instructiunii publice. La baza acestui act normativ au stat doua principii, primul fiind acela al obligativitatii, secondat de gratuitatea invatamintului primar egal pentru baieti si fete. Prin aceasta lege, copiii cu virste cuprinse intre 8 si 12 ani erau obligati sa urmeze cursurile primare si nu se puteau retrage decit dupa obtinerea certificatului de absolvire a patru clase primare. Legea interzicea si angajarea in industrie, mestesuguri si servicii particulare a copiilor sub virsta de 12 ani. Parintii care impiedicau copiii sa mearga la scoala erau amendati. Instructia primara gratuita se asigura de catre stat, care platea salariile personalului didactic, administrativ si de serviciu, a materialelor necesare. De asemenea, legea stabilea ca in mediul urban sa se infiinteze scoli primare pentru baieti si fete, numai in comunele mai mici fiind admise scolile mixte. Posturile de învatatori, absolventi ai scolilor normale ori persoane care obtineau certificat de atestare dupa absolvirea unui curs de specialitate, erau ocupate prin concurs. Legea era foarte buna, numai ca lipseau mijloacele materiale pentru a fi aplicata în integralitatea ei. Scolile din Galati La Galati, oras care trecuse de 50.000 locuitori, si avea numai patru scoli primare, au început sa se înfiinteze institutii pentru învatamintul primar: Scoala nr. 3 de baieti, în anul 1867 (a functionat într-un local închiriat pe str. Popa Stamate pina în anul 1925, cind i s-a construit local propriu, pe str. Stelei); Scoala nr. 4 de baieti, în anul 1866 (în Piata "Stefan cel Mare" pina în anul 1890, cind s-a construit localul din str. Stiintei); Scoala nr. 5 baieti, deschisa la 13 decembrie 1865 si denumita "Cuza Vod" (din initiativa directorului scolii, Stefan G. Chimet, s-au strins fonduri prin subscriptie publica si s-a construit localul din str. Portului, inaugurat în anul 1882); Scoala nr. 6 de baieti, înfiintata la 1 aprilie 1864, pe str. Rosiori (institutorii acestei scoli, Paul si Ecaterina Pasa, au deschis un mic muzeu într-o sala de clasa în anul 1914, iar între anii 1940-1944 s-a deschis o cantina sociala pentru scolarii saraci); Scoala nr. 7 de baieti s-a deschis la 1 septembrie 1881, în str. Alexandru cel Bun; Scoala nr. 8 de baieti "Spiru Haret" s-a deschis în Piata Libertatii în octombrie 1887; Scoala nr. 9 de baieti s-a înfiintat în noiembrie 1887 pe str. Etna, pentru copiii muncitorilor din Badalan; Scoala nr. 10 de baieti dateaza de la 1 ianuarie 1889. La început, scolile au functionat cu una sau doua clase în localuri închiriate, improprii. In acelasi interval de timp, s-au înfiintat de si sapte scoli primare pentru fete: în anul 1867, doua scoli - Scoala nr. 3 de fete, careia i s-a construit local propriu în anul 1890, în str. Portului; în anul 1870, s-a înfiintat Scoala nr. 5, la solicitarea cetatenilor din cartierul Badalan; la 15 septembrie 1869, s-a înfiintat Scoala nr. 6, în str. Beldiman; Scoala nr. 7 a fost înfiintata de comuna în str. Minerva; Scoala nr. 8 s-a înfiintat, pe cheltuiala statului, în anul 1881, în Vadul Ungurului, si Scoala nr. 9 a fost întemeiata în anul 1891, pe cheltuiala unui negustor. Numeric, scolile primare s-au înfiintat, dar posibilitatile de cuprindere a tuturor copiilor în procesul de învatamânt erau departe de a fi împlinite. Legea din vremea lui Cuza fusese generoasa în intentii, dar nu s-a putut materializa niciodata. Statul dispunea de fonduri reduse pentru pregatirea profesionala a corpului didactic, consiliile locale nu aveau posibilitati sa construiasca scoli si nici sa întretina localurile închiriate. Documentele si profesorii vremii La Galati, la fel ca în toata tara: "... scoala functioneaza în case neîncapatoare, umede, friguroase, lipsite de lumina si de tot ce este conditiune higienica, care inconveniente sint totdeauna cauzele directe sau predisponente a diferitelor maladii". Si... mai departe în mod concret, scoala din Badalan, "era încropita într-o fosta circiuma, darapanata si darimata în parte, cu clase înguste si nesanatoase... fara curte de recreatiune, fara material didactic care sa învioreze cunostintele, fara mobilier, era cu adevarat un mormint de copii din aceasta parte a orasului" (Articol din ziarul "Informatorul galatean", l, nr. 5, octombrie 1927, p.2). Situatia nu era mai stralucita nici la alte scoli din oras, numai ca ieseau în evidenta extremele. Erau scoli cu 2-3 banci, cu table din scinduri si un învatator pentru 2-3 clase care avea, uneori, cite 100 de elevi. In scolile primare, Legea (art.32) prevedea ca obiecte obligatorii de studiu: citirea, scrierea, catehismul, notiuni de gramatica a limbii române, geografia, istoria poporului, drept administrativ, igiena, cele patru operatii de aritmetica, sistema legala a masurilor si greutatilor, lucrul de mina pentru fete. Prin lege se dadeau instructiuni generale despre continutul obiectelor, nu exista o programa, aceasta fiind lasata la latitudinea cadrelor didactice. Nu s-au copiat programe straine, chiar reformatorul învatamintului românesc, Spiru Haret, considerind ca sistemul de învatamint al unei tari "trebuie sa fie oglinda fidela a trebuintelor, a aspiratiilor si a caracterului national al poporului". Pina la 1900, scolile primare din Galati dispuneau de materiale didactice reduse: planse de istorie, tablouri cu domnitori, harti geografice si antologii. Cadrele didactice din învatamintul galatean au elaborat si publicat, între 1864 si 1900, un numar de 26 titluri de manuale pentru uzul scolilor primare, gimnaziale, liceale si a scolilor tehnice profesionale. Dintre cei mai prolifici autori de manuale, mentionam: Chimet G. Stefan (manuale de aritmetica si geografie), I. Cetateanu (gramatica limbii române), G. Mihailescu (geografie), Handoca Constantin (istoria românilor), Gh. Arbore (istoria literaturii române), Calmuschi Constantin (geografie), AI. Manicatide (algebra), M. A. Petrini (higiena) s.a. Scolile reale înfiintate în anul 1858 la Galati si lasi nu au putut raspunde scopului pentru care fusesera create: formarea de muncitori si mestesugari. Prin Legea din 1864 se prevedea înfiintarea de scoli reale (profesionale) care "au de scop a da învatatura trebuincioasa pentru executarea unei arti sau profesiuni". Rapida dezvoltare a manufacturilor si a fabricilor preindustriale solicita forta de munca pregatita. Pentru a raspunde cererii, în iunie 1860, l. Melchisedec, reprezentantul Ministerului Instructiunii si al Cultelor, a solicitat sa se înfiinteze la Galati "o scoala de mesteri, ca în acest chip sa se formeze starea a treia". Municipalitatea nu a reusit sa înfiinteze repede o asemenea scoala, în schimb, a trimis pe cheltuiala ei (cite 700 lei anual), citiva tineri la Scoala de Arte si Meserii din lasi. Dupa absolvirea scolii iesene, tinerii galateni erau obligati sa revina în oras, unde primeau cite 500 lei de la Sfatul Orasenesc si trebuia "sa-si deschida pravalie si sa-si procure uneltele necesare exercitarii meseriei". Legea asupra instructiunii publice din 1864 prevedea înfiintarea, de catre stat, a unor scoli industriale la Bucuresti, lasi, Galati, Braila, Ploiesti si Turnu Severin (patru ani de studiu, cu cite sase materii). Statul nu a gasit banii pentru scoala din Galati si, abia în anul 1872, s-a deschis o scoala de meserii la Umbraresti (Tg.-Bujor) unde fiii satenilor erau pregatiti sa devina: fierari, stoleri, mecanici, rotari, tinichigii, cismari s.a. Scoala a fost adusa în Galati în 1893, într-o cladire noua, pe str. Traian. Legile vremii Legea lui Cuza s-a modificat, dupa trei ani de dezbateri, fiind promulgata în aprilie 1896 - Legea învatamintului Primar si Normal Primar. Noua lege mentinea obligatiile statului si ale comunelor fata de învatamintul primar, numai ca ciclul primar dura 5 ani din cauza cursurilor simultane din lipsa învatatorilor. Sub îndrumarea lui Spiru Haret, care a detinut portofoliul de ministru de resort de trei ori s-a reorganizat învatamintul secundar si superior, fiind pus pe baze mai trainice. Prin Legea Invatamintului Profesional din martie 1899, acesta s-a restructurat în patru ramuri: agricol, silvic, meserii si comercial. Criza economica din perioada 1899-1903 a dim

În: Monitorul Social. Nr. 12, 28 iun. 2004, p. 3-5 : fotogr. ─ [sl]: [sn], 2004-.

MIHALAŞCU, Daniel

373.5

94(498.3-Galaţi)