Nicolae Mingireanu - singurul taxidermist galatean O profesie pe cale de disparitie * 90 la suta din colectia de pasari de la Muzeul de Stiintele Naturii a trecut prin mana sa Taxidermia sau meseria de impaietor de pasari are, in Romania, din ce in ce mai putini adepti. Nicolae Mingireanu este singurul galatean care nu a tradat profesia de taxidermist. La cei aproape 77 de ani, dupa o viata frumoasa, implinita, domnul Mingireanu are un singur regret: ca nici macar unul dintre cei trei copii ai sai nu a dorit sa-i urmeze profesia, ca sa nu mai vorbim de adolescentii care s-au inscris, in timp, la cercul de biologie pe care-l coordona la Clubul Copiilor insa, rand pe rand, au abandonat toti. Ofiterul... restaurator Povestea domnului Mingireanu este una aparte, ca si omul care ne-o spune. La 25 de ani a primit brevetul de ofiter, ca proaspat absolvent al Scolii Navale de Ofiteri de Marina din Constanta. Dupa numai doi ani, din motive de sanatate, s-a intors la Galati, renuntand la marinarie si imbratisand definitiv profesia de tehnician naturalizator. Tot la Galati, mai exact la Baneasa, locul sau natal, a cunoscut-o pe doamna Magdalena, cea care avea sa-i devina partener de nadejde pentru toata viata. In 1956 s-a angajat ca restaurator la Muzeul de Stiintele Naturii (pe atunci abia desprins de Muzeul de Istorie). De aici avea sa iasa, in noiembrie 1989, la pensie. Inca din primul an de muzeu a urmat, la Timisoara, timp de sase luni, primul curs de taxidermist si tot atunci si-a cumparat, cu 1.000 de lei (echivalentul a doua salarii, pe atunci) prima pusca - Krupp. De la Emil Nadra, "neamtul cu mana de aur", cum il numeste domnul Mingireanu, a invatat sa impaieze pasari. Primul exemplar a fost un pescarus cu care a luat premiul I la examenul final de la Timisoara. "Era la Tulcea un batran, Mos Bonjug ii spunea, un bun preparator. Intr-o zi a venit la Galati, la Muzeul de Istorie, si ne-a facut o demonstratie de impaiere pe o stancuta. Dupa plecarea lui, am incercat si noi sa facem ce vazuseram la el, insa nu ne mergeau mainile. Cand vezi pe altcineva lucrand, pare un lucru simplu, dar cand pui mana iti dai seama ca e mult mai complicat. Apoi am mai facut cursuri de specializare la Bacau si in Delta - unde am avut ca instructori niste nemti extraordinari", povesteste Nicolae Mingireanu. Penajul pasarii - ca solzii de peste "Daca impusti pasarea, trebuie sa o faci usor, ca sa nu o distrugi", ne spune domnul Mingireanu. "Mai vin cate unii la mine cu pasari impuscate de la 20 de metri, de pilda. In cazul asta, oricat te-ai stradui nu ai cum sa mai faci ceva, materialul e compromis: penajul seamana cu solzii de peste si daca rupi cateva pene, golul nu poate fi acoperit. Pana la aducerea pasarii in laborator, trebuie protejat penajul prin tamponarea gatului si a eventualelor rani provocate prin impuscare. Ideal este sa o lucrezi proaspata, in maximum doua zile, daca a fost tinuta la frigider. Astfel pielea este inca elastica, moale, nu se usuca. Se completeaza o fisa cu niste date care reflecta specia, data si zona colectarii, cine a impuscat-o, dimensiunile standard - fisa ce se leaga la piciorul exemplarului. Apoi muzeografii incep sa faca cercetari privind varsta, locul de origine, caracteristici: sunt pasari pe cale de disparitie, altele sunt noi si atunci toate aceste date au relevanta", spune specialis tul. De la talas la polistiren Impaierea propriu-zisa - termen inlocuit in ultimii ani cu cel de naturalizare - presupune, de fapt, eliminarea corpului pasarii si inlocuirea acestuia cu un mulaj sau un corp artificial. "La inceput, in '56, acest mulaj se facea din talas. De prin anii '60 si ceva, am inceput sa lucram in polistiren, care este mult mai bun: il tai cu un cutit bine ascutit, dupa care, cu o raspila cizmareasca il finisezi pana cand dimensiunile, la subler, sunt identice cu cele ale corpului natural. Un lucru dificil este sa fixezi capul. O problema o constituie si ochii, pe care eu ii fac singur din plastic. E adevarat ca nu se compara cu cei din sticla, care in strainatate sunt foarte scumpi. Inainte exista la AJVPS Bucuresti un specialist care facea ochi din batoane de sticla. Nu stiu din ce motiv, dar acum nu se mai fac la noi in tara. Am incercat la un atelier din Galati, insa nu am gasit sticla colorata si sticla neagra cu puncte de topire identice si astfel, cand se usuca, una dintre ele crapa", spune domnul Mingireanu. Pentru conservarea pielii, inainte se folosea arsenicul, care acum nu se mai gaseste. Acesta a fost inlocuit cu acidul salicilic. O pasare naturalizata rezista, in medie, 20-25 de ani, iar daca a fost ingrijit lucrata, chiar mai mult. De la pelicani si lebede la sticleti Cele mai mari pasari pe care le-a impaiat Nicolae Mingireanu sunt pelicanii si lebedele, iar cele mai mici, sticletii: "Prefer de o mie de ori sa lucrez un fazan decat sa lucrez un sticlete care este atat de mic, incat trebuie sa-l lucrez cu penseta", marturiseste taxidermistul galatean. In general, la o pasare se lucreaza circa opt ore. Daca-l intrebi cate pasari a impaiat in peste 40 de ani de activitate, Nicolae Mingireanu raspunde: "Atat de multe incat nu ar incapea in curtea mea. 90 la suta din colectia de pasari de la Muzeul de Stiintele Naturii este lucrata de mine. Un alt lucru de care sunt mandru este capriorul pe care l-am realizat singur si care poate fi vazut si astazi la muzeu. La animale e mult mai greu, trebuie oprite oasele, pentru ca altfel nu ai cum sa lucrezi mulajul. Vin unii la mine cu cate o piele de vulpe si ma roaga sa le-o naturalizez. Pai cum, ii intreb? Pe ce sa stea pielea, pe aer?". Acasa, Nicolae Mingireanu are peste 200 de pasari impaiate printre care exemplare de lebada, gaie bruna, fazan tenebros si colchicus, perusi, dumbravence, dar si raritati: corcodei polari, huhurez cu coada lunga, matasari - care vin la 10-15 ani, tocmai din China). Nu-i pare rau ca acestea nu pot sa cante. Cand vrea sa le asculte, merge in padure. Astfel, Nicolae Mingireanu nu se simte niciodata singur.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An 15, nr. 4360, 19 mar. 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

RIBINCIUC, Angela, jurnalistă, scriitoare (1969-)

57.082.5

598.2

929 Mingireanu, Nicolae