"Duelistul", de Petre Barbu, în regia lui CÁtÁlin Vasiliu, este posibila defulare a oricÁrui român care a trÁit în comunism. Este povestea, situatÁ în timp la începutul anilor '90, a unui tânÁr de 38 de ani: aflat pe masa de operaîie, în coma dinaintea morîii, acesta are un co¡mar în care îi împu¡cÁ pe toîi cei ce l-au umilit. O idee excelentÁ pe care autorul, Petre Barbu, o dezvoltÁ fascinant, ca într-un scenariu de film. Duelul despre care e vorba în titlu, are loc, de fapt, utopic, între Õerban Boriga, protagonistul piesei, ¡i istorie. E clar cÁ nimic din trecut nu se mai poate schimba. E clar cÁ e vorba de o bÁtÁlie pierdutÁ ¡i cÁ nu existÁ preî pentru umilinîele îndurate de-a lungul anilor. RÁfuiala lÁuntricÁ a lui Õerban Boriga este, de fapt, cu minciuna, a¡a cum declara într-un interviu Petre Barbu. Din pÁcate, montarea lui CÁtÁlin Vasiliu e incompletÁ ¡i u¡or confuzÁ. IncompletÁ pentru cÁ exact ultima scenÁ din actul al doilea ¡i epilogul - din care reiese cÁ totul a fost un co¡mar derulat în mintea lui Õerban Boriga, pe masa de operaîie - lipsesc. Õi confuzÁ pentru cÁ medicul apare în prima scenÁ a primului act ca... pacient. Spectatorul care nu a citit scenariul (¡i câîi dintre noi avem acest privilegiu?) este, astfel, prins în mai multe capcane. Personajul Aurelia - soîia nelegitimÁ a lui Õerban Boriga - apare în montarea lui CÁtÁlin Vasiliu interpretatÁ la dublu de gemenele Cristina ¡i Lidia Uja, lucru nejustificat cât timp nu e un personaj dual. Mai mult, de¡i în scenariu aceasta este prezentatÁ ca o inginerÁ eminentÁ, ce a lucrat la realizarea prototipului unui avion bimotor (acceptat în final pentru a fi produs la Lyon, lucru care nu mai reiese din varianta scenicÁ a regizorului!), ea ne apare pe scenÁ cu un balon în mânÁ - asemenea unei retardate, ceea ce denatureazÁ total personajul. Nici ideea de a aduce lângÁ douÁ personaje reale - Õerban ¡i Suzy - o ma¡inuîÁ telecomandatÁ, de jucÁrie, care îi obligÁ pe cei doi sÁ îngenuncheze pentru a vorbi, chipurile, cu cel de la volan, nu mi se pare deloc inspiratÁ. Sugestia pe care o induce regizorul astfel este cea de facil, de neluare în serios a ceea ce se întâmplÁ pe scenÁ. Or, subiectul piesei este unul cât se poate de serios. Personajele au o notÁ comunÁ în interpretare: patetismul - câtu¡i de puîin necesar. Putem fi oricum când ne amintim de profesorii de socialism ¡tiinîific din ¡coalÁ, de securi¡tii ¡i de turnÁtorii care ne-au urmÁrit atâîia ani ca o umbrÁ, dar nu patetici. Cu totul altul trebuia sÁ fie tonul replicilor. Cu totul alta ar fi fost emoîia. Câte ceva din scenografia realizatÁ de Bogdan Ionescu sugereazÁ irealul, planul imaginativ: succesiunea fragmentelor de imagini disparate proiectate în fundal cinematografic, clÁdirile care se mi¡cÁ (sÁ nu uitÁm cÁ în scenariul lui Petre Barbu, blocul de garsoniere în care se petrece acîiunea alunecÁ încet, dar sigur, spre vest. Direcîia e clarÁ: Paris - locul unde tinerii români sperÁ cÁ au o ¡ansÁ de a-¡i face un viitor mai bun). RÁdÁcina de mÁr, care "absoarbe viaîa pentru a da na¡tere la altÁ viaîÁ", apare obsesiv, mai întâi în pereîii garsonierei de la etajul opt, apoi acaparatoare, ajungând sÁ ocupe jumÁtate din spaîiul încÁperii, nu e altceva decât, a¡a cum spunea personajul Aurelia în finalul care n-a mai ajuns la spectatori (!) - "o amintire urâtÁ care ne-a întunecat minîile. Din cauza ei habar nu avem pe ce lume trÁim". O replicÁ de mare efect a personajului IoniîÁ (vecinul apÁsat de povara unei crime nemÁrturisite timp de 38 de ani) mi se pare esenîialÁ: "E imoral sÁ denaturÁm ¡ansa de a repara gre¡elile trecutului nostru". Lucru perfect valabil pentru fiecare dintre noi, nu doar la începutul anilor '90, când se petrece acîiunea piesei. Actorii, din pÁcate, nu joacÁ cu convingere. Gabriel Mircea Velicu este, poate, prea tânÁr pentru rolul lui Õerban Boriga. La fel ¡i gemenele Lidia ¡i Cristina Uja (studente la Actorie) în rolul Aureliei, de 36 de ani. Ioan Creîescu e când medic, când crainic TV, când "pe¡te". Ioana Citta Baciu face în Simina un rol convingÁtor. Dan CÁpÁîânÁ - iarÁ¡i, prea tânÁr pentru a povesti despre crima sÁvâr¡itÁ în 1958! - are, totu¡i, sinceritatea necesarÁ personajului IoniîÁ. Cristian Gheorghe, în Paul Tampa (al cÁrui co¡mar permanent - cÁ merge la farmacie ¡i nu are cinci lei sÁ plÁteascÁ reîeta - e dureros de actual) realizeazÁ un rol care împrumutÁ câte ceva din personalitatea actorului. Vlad Vasiliu e un profesor Branea autentic. Un spectator care n-a trÁit în comunism m-a întrebat, dupÁ premierÁ, ce erau, de fapt, replicile pe care profesorul le adresa publicului, aparent fÁrÁ legÁturÁ cu partitura sa. Abia dupÁ ce am vÁzut a doua oarÁ spectacolul am înîeles: erau rapoartele acestuia cÁtr e Securitate. Suzy e un personaj pitoresc: Carmen Albu interpreteazÁ acest rol cu naturaleîe, creând un personaj de forîÁ. LicÁ DÁnilÁ e neutru în Frosin. Ioan Pene e un alt actor care creeazÁ derutÁ (¡i nu din vina sa): în distribuîie el e de fapt doctorul, de¡i la început se aflÁ pe masa de operaîie, iar pe parcurs, reapare de câteva ori. Poate ¡i pentru faptul cÁ nu are nicio replicÁ, nu reiese de nicÁieri cÁ l-ar fi operat pe Boriga. Or, aici ar fi fost cluul spectacolului. Petre Barbu a a¡teptat prea mulîi ani ca una dintre piesele sale (premiate peste tot) sÁ fie jucatÁ în Galaîiul sÁu natal. Poate cÁ data viitoare va a avea ¡ansa unui regizor care sÁ-l cheme mÁcar la o repetiîie generalÁ, înainte de premierÁ. Teatrul Dramatic "Fani Tardini" nu va da faliment din cauza "Duelistului", cum afirma, mai în glumÁ, mai în serios, autorul. Poate cÁ este, într-adevÁr, a¡a cum recuno¡tea CÁtÁlin Vasiliu într-un interviu, "un text infernal". ÛnsÁ este, în egalÁ mÁsurÁ, un text extraordinar de bine scris. Ûn definitiv, nimeni nu l-a obligat pe CÁtÁlin Vasiliu sÁ monteze acest spectacol ¡i, mai ales, înainte de aprobarea bugetului teatrului pe 2006 - cum a încercat sÁ motiveze acesta minusurile, dând vina pe lipsa fondurilor. Iar gÁselniîa din finalul montÁrii - cu steagul UE care îi acoperÁ pe spectatori - este de efect, dar nu are nicio legÁturÁ cu textul. E doar o altÁ capcanÁ, pentru cÁ la începutul anilor '90 nu ne era gândul la UE.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 17, nr. 4968, 6 mar. 2006 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

RIBINCIUC, Angela, jurnalistă, scriitoare (1969-)

792