Ûn ciuda unor recente încercari de desacralizare a lui Mihai Eminescu, el ramâne poetul national, identificat în constiinta noastra cu o zona privilegiata a spiritualului românesc. Este deci normal ca interpretarile sale plastice sa fie numeroase, atât în arta moderna, cât si în cea contemporana româneasca. Nu ne propunem o trecere în revista a lor, deoarece subiectul este prea amplu, dar vrem sa punem în valoare câteva opere de arta semnificative ce sunt accesibile galatenilor, deoarece ele se afla în patrimoniul municipalitatii galatene sau în cel al Muzeului de Arta Vizuala. Ûn Galati s-a inaugurat la începutul secolului trecut, în 1911, unul dintre primele monumente ce i-au fost dedicate poetului: statuia lui Mihai Eminescu, aflata în prezent în parcul cu acelasi nume din centrul orasului, opera sculptorului Frederic Storck. Provenind dintr-o familie de sculptori (tatal sau, Karl Storck, a fost unul dintre întemeietorii sculpturii moderne românesti), el a realizat numeroase portrete (Regele Carol I, Regina Elisabeta, Al. Macedonski, Schiller, Goethe etc.), precum si opere monumentale asa cum este Gigantul, pandant al Gigantului lui Dimitrie Paciurea din Parcul Carol din Bucuresti. Ûn capitala, operele sale pot fi vazute si la Muzeul "Frederic Storck si Cecilia Cutescu-Storck". Monumentul lui Eminescu din Galati, care transpune în volumele sintetice ale marmurei, cu mijloacele plastice de o expresivitate deosebita, figura poetului, a însemnat un adevarat eveniment care a adus la inaugurare personalitati ca Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Iorga, Jean Bart, Emil Gârleanu. Ûn patrimoniul Muzeului de Arta Vizuala se afla doua dintre cele mai frumoase ilustratii - lucrarile originale - la poeziile lui Mihai Eminescu: "Lacul" si "Memento mori". Ele apartin Ligiei Macovei, un nume de seama al graficii contemporane românesti, care s-a remarcat în special prin ilustratiile la opera lui Mihai Eminescu si a lui Tudor Arghezi. Calitatea speciala a lucrarilor consta tocmai în maiestria mijloacelor plastice, în felul cum a conceput vizualizarea imaginilor poetice. "Lacul" eminescian ne apare nu ca o banala imagine a unui loc geografic, ci, datorita stiintei în folosirea tehnicii culorilor de apa, ne transmite lirismul trairii poetului. Transparenta culorilor, efectele luminii pe oglinda lacului, fuziunile cromatice care transpun totul într-o lume a spiritului, gama calda cromatica sunt tot atâtea mijloace care ne sugereaza vizual expresia poeziei eminesciene. Descoperim aceeasi inventivitate si rafinament si în lucrarea "Memento mori". Aici zona de abstract este si mai pregnanta. Ûnvolburarile de culoare, în tonalitati pastelate de albastru-gri-verzui, le putem interpreta ca o aura meditativa a poetului, a carui imagine este dominata de el. Efectul de transparenta inverseaza raportul dintre om si emanatia gândurilor sale. Poetul însusi - personaj melancolic, coplesit de gânduri - pare o întruchipare a unui vis, devine o forma imateriala. Cu totul altul este limbajul sculpturii în interpretarea personalitatii lui Eminescu. Daca grafica pune accentul în special pe acea zona de imaterialitate, de inefabil, ce constituie un ambient al creatiei, o zona magica a ei, sculptura aprofundeaza calitatea plastica a volumelor. Este cazul portretului lui Mihai Eminescu apartinând lui Ion Vlasiu si aflat în expunere, la parterul Muzeului de Arta Vizuala. Dificultatea în acest caz consta tocmai în a evita ca opera sculptata sa fie o banala reproducere a fotografiei din tinerete a artistului. Lucrarea lui Vlasiu este unica în interpretarea pe care o aduce, identificându-l pe poet cu cea mai emblematica opera a sa: "Luceafarul". Este o interpretare de tip expresionist, fara exagerari inutile. Toate volumele sunt concentrate în jurul axei principale a compozitiei, care se arcuieste spre înaltul cerului, sugerând zborul unei comete, al unui corp ceresc, al unui astru. Detaliile vesmântului sunt simplificate, volumele figurii se boltesc si ele, urmând aceasta axa, fiind determinate de ea. Ûn contradictie cu sensul înaltarii este însa privirea poetului, îndreptata undeva spre interiorul sau, cu o expresie de suferinta retinuta, imprimând ansamblului o nota de tensiune. Este o materializare plastica a ideii destinului ce depaseste limitele existentei umane. Cele câteva lucrari amintite mai sus ne reconfirma bogatia neepuizata a unei creatii poetice ce-si gaseste mereu ecouri si interferente pline de semnificatii, devenind motiv de inspiratie pentru creatori din cele mai diferite domenii.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 16, nr. 4616, 15-16 ian. 2005. ─ [sl]: [sn], [sa]

COCOŞ, Mariana, critic de artă, muzeograf, publicist (1949-2022)

725.94

75/76

821.135.1-1