Pe 10 ianuarie 1971, intr-o zi geroasa de crapau pietrele, comandantul de atunci al actualului Detasament de Pompieri Militari Galati 1, Fanica Costin, a fost anuntat, in jur de prinz, ca pe Nava Vrachos, ancorata in Portul Docuri, a luat foc sala masinilor. Acum aflat in rezerva, lt. col. Fanica Costin, prima persoana autorizata ajunsa la fata locului, ne-a spus povestea adevarata a unei zile care a intrat in legenda orasului. Ce s-a intimplat in realitate pe "Vrachos", nava incarcata cu 3.707 tone de azotat ce putea spulbera Galatiul, intimplare dupa care s-a turnat si un film, e poate mai putin tragic decit mitul care s-a creat in jurul evenimentului. Tonele de azotat a caror explozie putea distruge mii de vieti si sterge de pe harta o parte din oras au sfirsit prin a fi folosite ca ingrasamint pentru ogoarele comunelor din jurul Galatiului. n "VRACHOS", UN DEZASTRU EVITAT Pe 10 ianuarie 1971, la bordul Navei Vrachos, sub pavilion panamez, incarcata cu 3.707 tone azotat de amoniu, echivalentul a 500 de tone de trotil, a izbucnit un incendiu in sala masinilor. Compania de pompieri, acum Detasamentul Galati 1, a deplasat imediat toate fortele la fata locului. In apropiere de "Vrachos" mai erau acostate inca doua nave, "Metani" si "Marileen", incarcate tot cu azotat. In plus, "Vrachos" se afla la doar citiva metri de magaziile din Docuri, in care erau stocate alte mii de tone de azotat de amoniu. In cazul unei explozii tot portul si o mare parte a orasului ar fi fost rase de pe fata pamintului. Vasul de salvare Voinicel, transformat in "extinctor", a tinut incendiul sub control in timp ce nava era deplasata spre mila 77,5, pe unul din bratele Dunarii, in apropiere de Macin. La ora 19.00, a izbucnit un incendiu urias prin ruperea unei conducte de combustibil in castelul de comanda de pe puntea navei. "Vrachos" a fost evacuata, iar "Voinicel" s-a indepartat. Pe 11 ianuarie, la ora 11.40, incendiul a fost stins . Acum, ce a mai ramas din "Vrachos" zace in cimitirul naval din Macin, alaturi de epavele altor nave distruse fie de stihiile naturii, fie de accidente. n PRIMUL SOSIT "Era o duminica geroasa pe 10 ianuarie 1971, termometrul arata minus 28 de grade Celsius si tocmai ma intorsesem de la companie. Ca in orice duminica, dimineata ma duceam sa dau liber soldatilor care meritau sau celor carora le venisera rude in vizita. Pe la ora 12.00 ajunsesem acasa si tocmai ma pregateam sa iau prinzul cind m-au sunat de la unitate si mi-au spus ca pe Nava Vrachos, ancorata in Portul Docuri, incarcata cu azotat, izbucnise un incendiu in sala masinilor. Cunosteam pozitia navei, deoarece ca indatorire de serviciu aveam si supravegherea navelor din Docuri pentru a putea interveni in caz de eveniment, incendiu sau orice alt fel de incident. Nava Vrachos sosise in port cu vreo doua luni inainte, pe la inceputul lui noiembrie, pentru a incarca azotat de amoniu. Lucrarile de incarcare a navei erau pe sfirsite, iar mecanicii incepusera sa pregateasca nava de drum. Nava era la circa 15-20 de metri de magaziile din Docuri, de unde incarcase deja 3.700 de tone si mai ave a de incarcat cam 300 de tone. Daca azotatul s-ar fi aprins si s-ar fi ajuns la explozie, pericolul nu il reprezenta numai azotatul de pe ¢Vrachos£ ci si miile de tone din depozitele aflate, cum am spus, la o aruncatura de bat, precum si alte citeva mii de tone incarcate deja pe navele ¢Metani£ si ¢Marileen£, situate la mica distanta de ¢Vrachos£. Am ajuns primul in port, plecind direct de acasa. Masinile noastre nu ajunsesera inca, deoarece distanta de la mine acasa la Portul Docuri era mult mai mica decit cea dintre unitate si port", povesteste lt. col. in rezerva, Costin Fanica. n CAUZA INCENDIULUI Odata ajuns in Portul Docuri, Fanica Costin a reusit cu greu sa ajunga pe nava, fiind impiedicat de matelotii de pe "Vrachos" care, speriati de incendiu sau pur si simplu prudenti, isi luasera boccelutele si paraseau nava pe pasarela. Mercenari ai marilor, de diverse nationalitati, fie ei greci, arabi sau italieni, stiau ca nava e asigurata si nu aveau ce risca. Destul de dificil, Fanica Costin a reusit sa ajunga in sala masinilor. "Marinarii de pe Vrachos nici nu au incercat sa stinga focul, poate pentru ca erau si amestecati. Nava era a unui armator grec, avea pavilion panamez, comandantul era grec, secundul italian, iar marinarii erau arabi. Ma impiedicam de marinarii speriati cind ma indreptam spre sala masinilor, deoarece vazusem fum pe cosul de evacuare al caldarinei. Mi-am pus masca pe figura si am coborit in sala masinilor. Am vazut despre ce e vorba, iar in acest timp au venit si pompierii de la cazarma. Ardea sala masinii in interior, iar fumul negru care iesea pe cosu l de evacuare atrasese multi spectatori marinari, muncitori din port si marinarii de pe nava, care adusesera pe mal tot ce era al lor din cabine. Incendiul izbucnise in timp ce mecanicii pregateau masinile pentru drum. Pentru ca sala masinilor nu mai fusese pusa ¢la treaba£ de luni bune, cit nava statuse la incarcat, masinile erau inghetate, v-am mai spus, era un ger crunt. Marinarii au incercat sa le porneasca, numai ca tot combustibilul aflat in tevi era inghetat, asa ca au incercat sa le dezghete cu somoiage aprinse bagate pe tevi. Evident, s-a aprins combustibilul, iar conductele au luat foc, incendiul extinzindu-se in restul salii masinilor. Cum au ajuns pompierii nostri, au creat imediat un dispozitiv. Am actionat la sala masinilor cu doua tevi tip spuma, iar celelalte masini erau amplasate in bazinul unde se afla ¢Vrachos£ dar si alte nave in diferite stadii de incarcare, doua cu azotat si doua cu cherestea. Pentru celelalte compartimente ale navei s-au introdus in actiune 10 t evi cu apa. Ele aveau menirea de a raci rezervorul de combustibil al navei si magaziile de azotat de amoniu. Aceste magazii erau doua la prora navei si una la pupa acesteia, unde erau cele 3.700 de tone de azotat. Pentru ca in cele doua magazii pline cu azotat, care erau in contact direct cu sala masini, era mai mare riscul de explozie, am pus mai ales pe ele furtunele cu apa, deoarece trebuia sa le racim continuu. Le-am racit pina a fost lichidat incendiul de la sala masinilor", isi aminteste lt. col. (r) Fanica Costin. n SFATUL ¢GREILOR£ Prim-secretarul Dascalescu, seful de pe atunci al portului, inginerul Simionescu, seful Securitatii si cel al Militiei au fost "greii" care, pe linga comandantul de atunci al Grupului de Pompieri, col. Costea, si mr. Costin, faceau parte din celula de criza imediat constituita. S-a costituit un fel de centru anti-dezastru, deoarece situatia de pe "Vrachos" reprezenta un potential pericol pentru intregul oras. Oficialitatile au cerut parerea oamenilor de meserie, mai ales a pompierilor, pentru a se hotari ce cale trebuie urmata. "Noi stiam din literatura de specialitate cit de periculos este azotatul de amoniu daca intra in contact cu focul sau cu substante combustibile. In timpul razboiului un vas ce era incarcat cu 1.000 de tone de azotat de amoniu a explodat in portul din Los Angeles, distrugind jumatate din oras. Numai ca in cazul lui Vrachos nu era vorba de asa ceva. Incendiul era deja stins, azotatul din magazii nu fusese expus la foc, deci nu exista un pericol imediat de e xplozie. S-a luat legatura cu Azo-Muresul, pe firul scurt al partidului, si s-au cerut date despre azotatul de amoniu. Dupa vreo doua ore s-au decis sa scoata nava in larg, desi, repet, intre timp, incendiul din sala masinilor fusese lichidat, iar in alta parte nu aveam nici un alt focar de incendiu. Numai ca cele 3.700 de tone au speriat atit de mult lumea ca s-au hotarit sa-l scoata in larg. A fost adus Remorcherul Cetal, s-a ancorat Nava Vrachos, si s-a inceput scoaterea ei in larg. Pe nava au mai ramas 12 oameni de-ai nostri, sub comanda unui subofiter care era comandant de pluton, plt. adj. Rusu. Ei aveau la dispozitie doua motopompe transportabile, care sa lucreze in larg, in momentul in care si nava va ajunge in larg. Adica sa racordeze tuburile de absorbtie in Dunare si sa se continue racirea magaziilor. In acest timp, dupa ce noi ne-am retras fortele la cazarma, directorul Navrom, Simionescu, a sunat la Braila si a cerut sa fie trimis Remorcherul Voinicul ce era dotat cu auto tunuri pentru stinsul incendiilor in larg. Numai ca s-a dovedit ca nu era de ajuns", a mai spus Fanica Costin. n INCENDIU REIZBUCNIT In timp ce ¢Vrachos£ urca pe Dunare inspre Macin, la cazarma pompierilor alarma era in toi. Toti militarii care au intervenit, uzi leorca si inghetati, au fost pusi "la uscat", in timp ce alti doi ofiteri au fost chemati de acasa, pentru a reimprospata fortele. "Am solicitat directorului de pe atunci al Navrom, Simionescu, sa ne aduca un bac, din acelea pe care trec masinile Dunarea, ca sa montam pe el un autotun si sa mergem din nou la ¢Vrachos£. Iar intaririle au venit la timp, deoarece tocmai se anuntase ca pe Vrachos, ce se afla atunci pe linga Pisica, a luat foc castelul de comanda. Nu mai era un focar in sala masinilor dar probabil ca din pricina curentilor cauzati de deplasarea navei in larg, micile focare de incendiu ce mai ramasesera, probabil pe cabluri, s-au extins. Noi am ajuns cu bacul Nava Vrachos pe la orele 18.00-19.00 si i

În: Monitorul de Galaţi [Resursă electronică]. An. 7, nr. 183(1898), 9 aug. 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

VLAD, Maria (196.-)

314.84

656.6