Diana Carligeanu se pregateste pentru masterat la Harvard Diana Carligeanu are 23 de ani. A absolvit in 2000 Colegiul National "Vasile Alecsandri" si este unul dintre acei elevi care raman ca reper pentru generatiile urmatoare. A fost admisa la 14 universitati si colegii americane, dintre care a ales Williams College, in Massachussets, primul in topul colegiilor americane. Anul acesta a absolvit cu Bachelor of Arts (licentiat in stiinte umane) in economie si japoneza, echivalentul a doua licente. Timp de patru ani, la Williams College a beneficiat de bursa integrala. In 2003 si-a depus dosarul pentru masterat la sase universitati si a fost admisa la cinci: Harvard, Yale, Stanford, University of Pennsylvania si University of Chicago. Primele trei i-au acordat bursa integrala, in conditiile in care fondurile pentru programele de masterat sunt mult mai reduse decat cele pentru programele de doctorat. Diana a ales Harvard, unde va incepe in toamna un masterat de doi ani in Departamentul "Regional Studies East Asia" (Studii Asiatice). Bursa de ca re va beneficia este de 46.000 de dolari pe an, galateanca noastra fiind singura studenta din Europa de Est din acest departament si printre putinii din Europa. Majoritatea studentilor o reprezinta fie asiaticii, fie americanii de origine asiatica. Corectandu-i pe studentii din ani mai mici In anul universitar 2002-2003 a studiat un semestru la Universitatea Waseda din Tokio, Japonia. Fondata in 1882 de catre Shigenobu Okuma (fost prim-ministru al Japoniei de doua ori) se afla in topul celor mai bune universitati, rivalizand cu Keio si Tokio University. Multi dintre oamenii de marca ai Japoniei, povesteste Diana, sunt absolventi ai acestor trei universitati. La finalul anului II de facultate, Diana Carligeanu a avut primul job in perioada verii: timp de doua luni a fost Research Assistant (asistent cercetare) in cadrul Departamentului de Economie de la Williams College, unde a lucrat cu trei profesori la trei proiecte. In semestrul al doilea din anul III, dupa intoarcerea din Japonia, a devenit Research Assistant pentru o alta profesoara din cadrul aceluiasi departament, iar in anul IV a fost Teaching Assistant (asistent universitar) la japoneza, avand ca sarcina corectarea temelor studentilor din anul II la aceasta disciplina. In plus, Diana a participat si la asa-numitele "individual meetings" (sesiuni in cadrul carora dialoga cu studentii, le punea note si le raspundea la intrebari). In paralel, a fost secretar al Clubului Studentilor Internationali de la Williams, iar din 2002 este membra a International High IQ Society (Societatea internationala a celor cu IQ ridicat). Din 2004 este membra a National Scholars Honor Society din SUA, o societate care ofera diplome de recunoastere studentilor cu cele mai impresionante realizari din America. Profesori japonezi, reguli dure Dincolo de realizari si diplome, Diana este o persoana foarte agreabila, care ne dezvaluie in cateva cuvinte secretul succesului sau: "Am muncit intr-un ritm infernal, mai ales ca am avut doua specializari in timpul facultatii - Economie si Japoneza - ,iar Departamentul de japoneza de la Williams, cu profesori japonezi, are niste reguli destul de dure, care difera de cele ale profesorilor americani. Stiam ca japoneza e o limba foarte grea. M-am gandit de cateva ori sa renunt, in acest timp, dar pana la urma n-am facut-o si acum am sentimentul ca a meritat. Admiterea mea la Harvard s-a datorat si faptului ca facusem japoneza. In departamentul de Studii Asiatice al Universitatii Harvard se cere sa fii deja la un nivel avansat intr-o limba asiatica". Ceea ce a impresionat-o la americani a fost, cum spune ea, eficienta: "Treptat, mi-am dat seama ca aceasta eficienta se datoreaza faptului ca acolo se munceste foarte mult, la orice nivel. Orice angajat isi asuma cu maxima responsabilitate c eea ce face. Intorcandu-ma acasa si vazand ca a trebuit sa stau o zi intreaga la coada la pasapoarte, ca sa mi-l preschimb pe al meu, am inteles, la scara mai mica, de ce la noi in tara lucrurile merg altfel: ne lipseste tocmai aceasta eficienta". "Gaijin" in Japonia Japonia a impresionat-o pe Diana in mod deosebit: "Este o tara ca un mozaic imens, ale carui piese nu se armonizeaza intotdeauna. Practic, este o tara a paradoxurilor si a contrastelor; pe de o parte, exista eficienta in anumite sectoare, industria automobilistica fiind un exemplu, iar pe de alta parte e foarte multa birocratie in structurile guvernamentale. Totodata, traditia se combina cu modernitatea si cu o tehnologie foarte avansata, de pilda in industria robotica si in IT. Unii japonezi au, totusi, tendinta de excludere a strainilor, "gaijin" cum ii numesc ei si, daca nu stii limba japoneza la un nivel avansat, poti fi exclus din anumite cercuri. Pentru mine a fost o experienta fantastica. Ce-mi doresc acum este sa ma pot bucura de aceasta experienta si de faptul ca voi studia in Boston, care imi ofera mai multe oportunitati culturale decat fostul campus universitar". Domnilor profesori, cu dragoste... In cei patru ani, cat a studiat in America, nu o data Diana s-a gandit cu recunostinta la profesorii din liceu: "In special la doamna diriginta Ionita, care mi-a fost profesoara de engleza si la domnul profesor Ursu, de matematica. Am avut profesori minunati si un colectiv foarte bun, care m-a motivat", recunoaste ea. Dupa masterat, isi doreste sa-si gaseasca o slujba tot in America, iar dupa ce va acumula cativa ani de experienta este posibil sa candideze si la MBA - masterat in afaceri (Business Administration). "Media de varsta a celor care candideaza la MBA este de 28 de ani, deci imediat dupa colegiu nu as fi avut prea multe sanse, neavand experienta ca full-time job", explica Diana. S-ar intoarce in tara numai cu o conditie: "Daca in viitorul apropiat sau indepartat voi avea un motiv intemeiat, probabil ma voi gandi la intoarcere. Dar deocamdata nu cred ca am un astfel de motiv". Pentru vara viitoare, Diana planuieste sa devina voluntar la ONU - in New York sau sa faca o excursie combinata cu studii in Japonia. Cand ii e dor de Galati, ii e dor de parinti - pe care ii suna ori de cate ori ii este greu - si de florile de primavara pe care le primea in fiecare an, pe 23 aprilie, de ziua sa de nastere.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 15, nr. 4476, 3 aug. 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

RIBINCIUC, Angela, jurnalistă, scriitoare (1969-)

378.4