Semnalarea cărţii de fabule "Inefabule", de Ion Manea, Editions du Brontosaure, Franţa, 2006, volum tradus în limba franceză de Constantin Frosin.

Joi. 11 şi un sfert. Şcoala "Mihai Eminescu" a făcut linişte în oraş. Două motive literare au determinat această frumoasă întâmplare: 74 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu şi lansarea cărţii " Inefabule " - Editions du Brontosaure, Franţa, 2006 - volum de fabule semnat de ziaristul Ion Manea şi tradus în limba franceză de profesorul Constantin Frosin. Prima parte a evenimentului a fost ocupată de criticul Nicolae Manolescu vorbind despre " îngerul blond ", într-o proiecţie video; şi, în aceeaşi proiecţie, un interviu acordat de Nichita prietenului său, Adam Puslojic, interviu înregistrat undeva, în jurul oraşului Belgrad. Negreşit, poetul a înmărmurit sala plină ochi cu elevi, profesori şi invitaţi. Din opera " îngerului cu o carte în mâini " a citit contemporanul Viorel Dinescu. Foarte mulţi elevi au recitat impecabil, au prezentat momente deosebite din biografia UMNS (Uzina de Metafore Nichita Stănescu). Emoţiile au funcţionat la turaţie maximă. Interviul trebuie văzut în toate şcolile. Şi nu numai în şcoli. S-a înţeles că pe poarta lui Nichita se poate citi : " Intraţi ! Câine bun ! Pericol de iubire ! " Fiecare s-a convins că Nichita ne-a dat foarte multe chei, iar noi nu avem decât să căutăm lacătele. Frumoasă activitate ! Partea a doua a întâmplării a fost ocupată de lansarea cărţii. Într-un stil ascuţit, poetul Viorel Dinescu l-a prezentat pe Ion Manea, i-a citit câteva fabule, elevii răspunzându-i corespunzător în limba franceză. Cineva a spus că, citind operele marilor fabulişti ai lumii, a cunoscut mai multe insecte şi animale decât dacă ar fi umblat cu puşca sau cu praştia în căutarea lor. Acel cineva a povestit cum, odinioară, a vrut să ucidă un fluture, dar vocea lui La Fontaine l-a oprit: nu-l ucide, că-i elev la " Mihai Eminescu ! " Apoi a vrut să ucidă un vultur, dar vocea lui Esop l-a oprit: nu-l ucide, că-i profesor de limba română ! Apoi a vrut să ucidă o ciocârlie, dar vocea lui Dan Plăeşu l-a oprit: iart-o, că-i bibliotecară ! Când flămândul a vrut să ucidă un miel de Paşti, Ion Manea a strigat: cruţă-i viaţa, că-i scriitor ! În dialogurile cu elevii, Ion Manea a răspuns cu o viteză formidabilă, impecabil, umoristic, memorabil pentru toţi şcolarii care au pus întrebări fără prefaţă şi fără cusur. În Antichitate, când amfiteatrele găzduiau evenimente literare, se acordau trei premii. Premiul 3: un trandafir de aur. Premiul 2: un trandafir de argint. Premiul 1: un trandafir natural. Două bibliotecare: Victoriţa Tănase şi Tudoriţa Pelin. Două profesoare de limba română: Gabriela Ciubotaru şi Stana Costianu. Doi directori: Camelia Bucşă şi Ion Diaconeasa... Un corp didactic deosebit, care a vrut şi a ştiut să organizeze acest eveniment onorabil pentru iubitorii de poezie. Şi, pentru că şi pe poarta lui Ion Manea se poate citi " câine bun ", i s-a acordat premiul 1: o inefabulă naturală. Nu pot să nu le spun: " linia dreaptă este un cerc odihnindu-se/ iar poezia este o sferă defăşurată "

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 18, nr. 5298, 31 mar. - 1 apr. 2007 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

CREMENE, Iolanda

002

821.135.1.09