Comentariu foto: "Eu sunt fericit că montez din nou la Galaţi, pentru că aici e un public bun."

"Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe un actor e să fie liber" Deşi stagiunea s-a închis, actorii Teatrului Dramatic "Fani Tardini" lucrează în continuare. Ei repetă la Casa Studenţilor viitoarea premieră, spectacolul "Improvizaţia de la Galaţi", versiune scenică de Victor Ioan Frunză după "Improvizaţia de la Paris" de Jean Giraudoux şi inserţii din texte semnate de J.B.P. de Moliere, Pierre Corneille, Jean Variot şi Tasnadi Istvan. Decorul şi costumele sunt semnate de Adriana Grand, iar muzica originală îi aparţine compozitorului Cari Tibor. Victor Ioan Frunză a mai montat la Galaţi cinci spectacole: "Cetăţeanul invizibil" (1985), "Noaptea încurcăturilor" şi "Mobilă şi durere" (1987), "Turandot" (1988), "Don Juan" (1989). - Reveniţi la Galaţi după 18 ani. Cum de nu aţi mai colaborat cu Teatrul Dramatic de aici în tot acest timp? - Am mai fost cu un spectacol la Galaţi, pe Faleză, la Festivalul de Arta Comediei, cu Trupa pe Butoaie, dar n-am montat, e-adevărat. Nici nu ştiu de ce n-am mai venit, acum, că-mi puneţi întrebarea, nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nici n-am primit o invitaţie. Acum m-a invitat Vlad Vasiliu. Teatrul din Galaţi face parte din trecutul meu, am venit aici în 1985 prima oară şi pe vremea aceea era un teatru foarte puternic. - La "Improvizaţia de la Galaţi" aţi venit cu echipa dumneavoastră de succes, cu scenografa Adriana Grand şi compozitorul Tibor Cari? - Adriana se întoarce la Galaţi tot după 18 ani, ca şi mine, şi am mai adus un compozitor de muzică de scenă, Tibor Cari, care lucrează muzica ce va fi cântată live. Am încercat să facem un spectacol care să ţină seama şi de trupa din Galaţi, a fost o comandă destul de dificilă ? pe de o parte, ni s-a cerut un spectacol pentru Festivalul de Arta Comediei, din toamnă, pe de altă parte a trebuit să ţinem seama şi de faptul că teatrul face un turneu în aceste zile la Avignon, şi a trebuit să distribuim actorii care nu sunt implicaţi în acel turneu. Mai mult, repetăm într-un alt spaţiu, datorită faptului că teatrul a intrat în reparaţii? - Aveţi în distribuţie şi doi actori brăileni ? Alin Florea şi Emilian Oprea? - Aceste două teatre atât de apropiate ar trebui să comunice permanent. Intenţionăm ca într-un proiect pe care îl avem în toamnă, la Brăila, să luăm doi actori de aici, să existe o simbioză între aceste două teatre situate în două oraşe care oricum bănuiesc că în viitor vor deveni o metropolă. - De ce "Improvizaţia de la Galaţi"? - După modelul celebrei piese a lui Moliere, "Improvizaţia de la Versailles", în care o trupă de actori îşi dezvăluie secretele facerii unui spectacol de teatru în faţa publicului. Astfel, publicul va putea să vadă cam cum evoluează crearea unui spectacol de teatru, dar nu am rămas la un nivel pur teoretic, ci am inserat în corpusul spectacolului şi două farse populare europene ? pe care publicul le va vedea chiar în întregime, şi mai avem o surpriză, o piesă maghiară, "Academia spectatorului", o comedie foarte frumoasă. Spectacolul va avea şi momente mai puţin comice, ca şi în viaţă, nu totul merge liniar şi frumos, sunt puse în discuţie şi subiecte tabu pentru oamenii de teatru, de exemplu, relaţia cu criticii dramatici, relaţia cu organizaţiile de profil, cum ar fi UNITER, dar toate astea se fac în spiritul unei satire. De fapt, aşa vrem să o şi intitulăm, o satiră teatrală, şi eu sper că spectacolul va fi gustat de public, pentru că, de fapt, asta e şi raţiunea noastră de a fi. Eu sunt fericit că montez din nou la Galaţi pentru că aici e un public bun, pe care îl ştiu de la montările mele vechi şi nu cred că s-a degradat, ci dimpotrivă, că a evoluat. Îmi doresc ca acest public să umple până la refuz sala de spectacol şi să putem asista la a 50-a sau la a 100-a reprezentaţie cu această piesă. - Care este relaţia actor ? director de scenă? De unde vine grija dumneavoastră faţă de actori? - Fără ei tot demersul nostru nu s-ar finaliza. Meseria mea e una de dată recentă, pe când arta actorului e la fel de veche ca şi teatrul. Eu cred că, întotdeauna, ca să poţi să ceri foarte mult, trebuie să dai foarte mult. Pe asta se bazează relaţia mea cu actorii. E firesc să am grijă de ei, pentru că munca unui regizor are nişte caracteristici cu totul aparte: un pictor lucrează cu sine, până la urmă, un muzician la fel, dar noi lucrăm cu un material viu şi nu putem să lucrăm cu actori de plastilină, pentru că în momentul în care el devine obedient, când eu îl silesc, îi poruncesc să facă un lucru, în acel moment arta lui şi a mea se stinge, e compromisă. Şi atunci actorul trebuie să evolueze într-un climat de foarte mare libertate. Primul lucru pe care trebuie să-l înveţe un actor este să fie liber. Din asta derivă tot. - Aţi lucrat foarte mult în Vest. În ultimii ani aţi venit la Brăila şi, iată, acum, la Galaţi. În ce măsură Galaţiul figurează în viitoarele dumnea?voastră proiecte? - În măsura în care voi fi invitat, am să vin la Galaţi, pentru că e un loc care-mi place. Este evident că teatrul de aici are nevoie acum de un spectacol de alt tip. Şi îmi place să pun umărul ca să clădesc ceva, eu sunt un constructor, în felul meu. Îmi amintesc că şi în 1985 teatrul avea, tot aşa, nevoie de o schimbare? Acum, tot lucrând pe căldura asta cumplită, am ajuns chiar să iubim sala în care repetăm şi mă şi gândesc cum va fi la toamnă, când aici vor răsuna acordurile premierei. - De când n-aţi mai avut concediu? - Eu muncesc din 1981 întruna. Nu am avut concediu niciodată. Săptămâna asta avem, eu şi Adriana, vreo cinci zile timp să ne mutăm lucrurile la Brăila, după care vom începe lucrul la "Hamlet", după care vom merge la Iaşi, apoi în Slovacia? Argument Teatru în gamă Majoră ?Teatrul este unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat vreodată şi, din perspectiva asta, eu nu pot să-mi pierd timpul gândind în gamă minoră. De asta mă gândesc că teatrul, care este un lucru greu de făcut, şi scump, dacă tot se depune un asemenea efort ca să-l faci, atunci cred că ar trebui să abordeze temele mari ale umanităţii, chiar în gamă comică, de ce nu?, dar să meargă pe aceste mize mari, nu pe cele mici. Celelalte lucruri care m-au bucurat în viaţa mea sunt două: faptul că m-am întâlnit cu soţia mea, Adriana, a fost un lucru foarte important pentru mine şi faptul că am apucat să trăiesc după 1989. Ca mulţi oameni din perioada aceea, îmi făcusem gândul că viaţa mea se va sfârşi în comunism". (Victor Ioan Frunză)

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 18, mr. 5395, 24 iul. 2007 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

FRUNZĂ, Victor Ioan

792