Un temerar plus "Viaţa liberă" Spuneam că Stelian Rusu, administratorul Rost Impex SRL Galaţi, este unul dintre cei care, acolo, în coasta întinderilor de ape ce au mai rămas din - faimosul altădată - Brateş, a încercat să facă ceva pentru propriu-i interes, dar şi pentru gălăţeni. Ce a reuşit? A făcut astfel încât partea de vest a Brateşului arată ca o minibază de agrement. Problema care-l preocupă pe Stelian Rusu şi nu numai pe dumnealui este soarta acelei întinderi de peste două mii de hectare de apă. O apă care agonizează. De altfel, cam în acest fel, "Agonia Brateşului", am titrat şi ultima noastră intervenţie gazetărească din luna iunie a.c. O fi avut vreun ecou, s-o fi mişcat ceva de atunci şi până acum? Iată ce ne spune domnul Stelian Rusu: " A avut ecou, ca dovadă că imediat după ce a apărut articolul (n.n.: o întreagă pagină de ziar) a venit adjunctul şefului corpului de control al primului-ministru şi a constatat starea gravă în care se află Brateşul. După aceasta, a apărut şi o comisie din partea compan iei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol, care, între altele, a făcut şi nişte socoteli pentru eventualitatea în care terenul de sub luciul de apă ar fi concesionat cuiva. Pentru mine, de exemplu, care aş avea cumva drept de preemţiune prin intrarea în posesie a unor active (clădiri şi drumuri interioare foste ale Pescogal) s-a ajuns la o redevenţă anuală estimată la 50.000 euro. Asta, fireşte, dacă am face din lac amenajare piscicolă." "Şi cum vi s-a părut această ofertă"? "E mult prea mult. Singura posibilitate ar fi să devenim parte a unui contract de arendă pe doi-trei ani, cu o perioadă de graţie, deci, cu o redevenţă anuală mult mai mică. În acelaşi timp am avea nevoie de fonduri, eventual SAPARD, pentru reparaţia digurilor. Nu mai vorbesc de realitatea că lacul, cel puţin pe anumite porţiuni, este colmatat. În unele zone, în special pe lângă maluri, dar şi în mijloc, apa atinge un nivel de doar 20 de centimetri. Şi, colac peste pupăză, în vară, de frica inundaţiilor s-a luat şi măsura pripită de a se da drumul la apă din Brateş." Între posibil şi (im)posibil Dar chiar şi aşa, în eventualitatea în care vi s-ar arenda sau concesiona această suprafaţă de teren de sub ape, credeţi că aţi putea face faţă? "Întrebarea e foarte bună. Mi-am pus-o şi eu. M-am gândit şi la o asociere în care să-i avem parteneri pe alţi doi ingineri piscicoli, care derulează afaceri de profil; ne-am gândit şi la Universitatea "Dunărea de Jos", şi la un potenţial investitor străin, mai exact un inginer din America, dar..." Până una, alta în Brateş nu se poate băga apă pentru că, în parte, digurile sunt compromise. Iar digurile, cum spuneam, sunt în grija Administraţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, care le va repara, când se va putea. Când, cum? Veţi afla în următoarele episoade ale investigaţiei noastre. "Mi-a dat Dumnezeu harul de gospodar, spune domnul Rusu, vreau să fac ceva pentru oraş, pentru locuitorii săi şi nu numai, dar trebuie să fiu ajutat. Aş vrea să fac, să facem în aşa fel încât kilogramul de peşte să nu fie mai scump la Galaţi decât la Botoşani, aşa cum e acum. Aş vrea în acelaşi timp ca partea de sport, turism şi agrement în general să se dezvolte şi să o completeze pe cea de piscicultură. Deocamdată însă, Brateşul nu mai e ceea ce a fost de sute de ani - o sursă de peşte pentru toată Moldova şi nu numai. Acum, Brateşul e la discreţia golănimii. Se fură ca-n codru. De asta aş vrea ca până se va clarifica situaţia să-l păzească cineva. Dacă aş fi un consilier local aş face ceva astfel încât peştele să nu fie la mâna hoţilor." În mare acesta e punctul de vedere al unui om care a încercat, cât de cât, să nu lase Brateşul să moară. În episodul următor - părerea specialiştilor în diguri.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 17, nr. 5168, 26 oct. 2006 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

DIMITRIU, Ştefan (1950-)

639.2.052

658.9