Comentariu foto: Prof. dr. Ioan Lascăr, explicând cum a decurs operaţia

În ciuda lipsurilor majore din sistemul sanitar românesc, operaţia lui Ion Toader a fost un succes * "Reţeta": curajul prof. dr. Ioan Lascăr şi aparatura performantă A durat patru ore şi nu a simţit nicio durere după aceea. Aşa a fost operaţia care a însemnat pentru Ion Toader primul pas spre o altă viaţă. În numai câteva zile după ce s-a internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, omul-pasăre a fost operat. Prof. dr. Ioan Lascăr a decis rapid că se poate interveni şi că bărbatul de 38 de ani poate scăpa de greutatea cheratiniei care a început să îi acopere mâinile şi picioarele încă de la 14 ani. Asta cu toate că ani de-a rândul, chiar şi când boala era într-un stadiu incipient, medicii s-au ferit să se apropie, să încerce ceva pentru a îndepărta sau măcar pentru a împiedica imensa tumoare să mai avanseze. S-au temut de o eventuală sângerare abundentă, de posibilitatea suprainfectării, de reapariţia bolii în manifestări şi mai hidoase - toate acestea riscând să-i pună viaţa în pericol în orice clipă. Aşa se face că singura concluzie la care au ajuns nenumăraţii specialişti la care a mers (inclusiv cei din străinătate, care au cerceta t cazul) a fost cruntă: amputaţia. Deşi om extraordinar de puternic (nu e uşor să porţi o viaţă o aşa povară...), Ion ne-a spus cu lacrimi în ochi că nu va accepta niciodată să i se taie mâinile şi picioarele. Că aşa cum a putut o viaţă să mănânce, să se îmbrace, să ude grădina cum l-a lăsat Dumnezeu, avea să-şi poarte suferinţa pe mai departe în acelaşi fel şi nu ciuntit. Patru ore pentru o viaţă nouă Pe 5 iunie 2007, Ion a intrat în cea mai modernă şi cea mai dotată sală de operaţii din România: cea prin care au trecut mii de români sub bisturiul prof. dr. Ioan Lascăr. 15 medici au lucrat timp de patru ore, "împărţind" palma bărbatului în două echipe. Şi atunci s-a observat ce înseamnă aparatură performantă, pentru că echipa dr. Lascăr a folosit argon plasma, care a împiedicat semnificativ sângerarea leziunii. După îndepărtarea "solzilor", pe palmă i s-a transplantat piele de pe picior. "Nu a durut deloc, a povestit Ion tuturor ulterior. Operaţia nu a durut niciodată, dar piciorul, de unde s-a luat pielea. da." Acum, rana este aproape vindecată, iar mâna dreaptă aproape normală... Acum vede viaţa cu alţi ochi, speră să-şi întemeieze o familie şi să se întoarcă la serviciu, la tractor... Încă un an şi jumătate Are nevoie de gimnastică de recuperare, pentru că mâna a avut până acum o poziţie nefirească, iar articulaţiile nu sunt funcţionale în totalitate. În vară, îşi va recupera mobilitatea mâinii. Urmează, în septembrie cel mai probabil, următoarea operaţie, la palma stângă. Apoi, la degetele de la picioare, nu şi la tălpi, pentru că pielea transplantată nu ar putea susţine greutatea corpului. Mai are cam un an şi jumătate de drumuri la Bucureşti, internări, operaţii şi recuperare... Dar se poate considera norocos. Chiar şi după atâţia ani, a avut şansa unei operaţii reuşite, spre deosebire de celălalt bărbat, de aceeaşi vârstă, din Indonezia, care are aproape tot corpul acoperit cu cheratină şi ale cărui şanse de a duce o viaţă cât de cât normală sunt minime.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. Nr. 18, nr. 5375, 30 iun. 2007 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

PAŢILEA, Petrica

616.5-006