Nici o propoziîie cu sens nu poate sÁ cuprindÁ unul din ace¡ti termeni sau pe amândoi în interiorul ei, pentru cÁ cine riscÁ sÁ utilizeze astfel de cuvinte alunecÁ u¡or spre panta ambiguitÁîii discursive. Mulîi dintre noi ¡tim cÁ, prin extensiune, ace¡ti termeni sunt vagi, cÁci pânÁ acum nu s-a încumetat nimeni sÁ emitÁ o opinie verificabilÁ despre ce reprezintÁ înîelepciunea sau prostia sau cÁrei clase de indivizi i se aplicÁ aceste noîiuni. Cu toate acestea noi le utilizÁm frecvent în viaîa de zi cu zi ¡i obi¡nuim sÁ pretindem cÁ ¡tim care este sensul lor ¡i aceasta în mÁsura în care tindem sÁ afirmÁm, fÁrÁ a fi prea mult convin¡i de sensul cuvintelor noastre (în fond, ele formeazÁ doar ni¡te simple pÁreri), cÁ urâm prostia ¡i iubim înîelepciunea. Suntem tot timpul tentaîi sÁ considerÁm prostia ca pe un termen contradictoriu în raport cu înîelepciunea, de¡i nu putem stabili nici un criteriu cert care ar impune aceastÁ exigenîÁ. Uzanîa acestor termeni în limbajul obi¡nuit ne aratÁ în sÁ cât de mult interpretÁm noi realitatea, construindu-ne cuvinte ce nu-¡i regÁsesc sensul în ele însele, ci capÁtÁ tot atâtea sensuri câte vrem noi sÁ creÁm. Prostia ¡i înîelepciunea devin simple convenîii, antagonisme ce se constituie ca sens din negarea înîelesului cuvântului opozant. Convenim astfel cÁ "a fi prost" ¡i "a fi înîelept" sunt extreme ale inteligenîei noastre. ÛncÁrcând ace¡ti termeni cu o anumitÁ semnificaîie moral-afectivÁ, ajungem sÁ detestÁm prostia ¡i sÁ admirÁm înîelepciunea. Dar oare este justificatÁ poziîia noastrÁ? Psihologia ¡i genetica introduc prostia în rândul stÁrilor patologice, în timp ce înîelepciunea se aflÁ total în afara sferei lor de cercetare. Filosofia vorbe¡te numai despre "iubirea de înîelepciune", refuzând parcÁ (din smerenie sau din neputinîÁ) sÁ ne vorbeascÁ despre înîelepciunea însÁ¡i. Din punct de vedere logic, înîelepciunea ¡i prostia sunt termeni vagi, pentru cÁ nu putem spune cu certitudine cÁ un individ este prost sau înîelept. Nici mÁcar lingvistica nu poate sÁ ne ajute sÁ determinÁm sensurile actuale, atât de numeroase, ale celor doi termeni, care au câ¡tigat foarte mult pe plan semantic faîÁ de cele iniîiale. Ûn aceste condiîii, bogÁîia semanticÁ a celor douÁ cuvinte, regÁsitÁ în limbajul cotidian, ne demonstreazÁ lipsa de criteriu consistent, ¡tiinîific, al utilizÁrii acestor termeni. RÁmâne astfel ca "simîul comun" sau propriile noastre pÁreri sÁ ne fie de ajutor în determinarea sferei celor douÁ noîiuni. Ûn aceste condiîii este evidentÁ ideea conform cÁreia nici înîelepciunea ¡i nici prostia nu sunt ceea ce par a fi sau ceea ce credem în mod obi¡nuit cÁ sunt. Convenîionalitatea limbajului nostru ne poate în¡ela nu doar din considerentul cÁ putem adÁuga în permanenîÁ noi sensuri cuvintelor noastre, uneori total opuse celor iniîiale, ci ¡i pentru faptul cÁ, în lipsa exigenîelor raîionale, discursul nostru se ambiguizeazÁ la maxim, ceea ce determinÁ consecinîe grave asupra comunicÁrii interumane. Este extrem de dificil sÁ reu¡im un dialog dacÁ nu putem cÁdea de acord asupra sensurilor cuvintelor pe care le folosim. Afirmam mai sus cÁ tendinîa noastrÁ este de a folosi cuvinte pe care le "încÁrcÁm" cu anumite conotaîii moral-afective. Ce înseamnÁ acest lucru, raportat la "prostie" ¡i "înîelepciune"? Prostia este, în mai toate uzanîele limbii noastre, un fenomen negativ, o stare a omului caracterizatÁ prin deficienîe de vorbire (exprimare), de gândire ¡i de comportament ("te porîi ca un prost"), în timp ce înîelepciunea este un atribut al unui grup mic de oameni, a¡a-numiîii "fericiîi", care nu ¡tiu ce este ignoranîa ¡i duc o viaîÁ "curatÁ", alegând ataraxia ¡i contemplarea celor eterne. Prostia pare a desemna astfel o neputinîÁ, o lipsÁ a unei calitÁîi, mai ales de ordin intelectual, în timp ce înîelepciunea trÁdeazÁ o anumitÁ stare a sufletului nostru. DacÁ termenul "înîelept" pare a fi din ce în ce mai puîin utilizat în cadrul limbajului comun, datoritÁ unei tot mai evidente lipse a referentului, cuvântul "prostie" este folosit tot mai des. Ûn vocabularul modern, cuvântul semnificÁ "lipsa putinîei" în plan discursiv ori intelectiv. DacÁ acceptÁm ideea convenîionalismului limbajului, ajungem la interpretÁrile actuale, adicÁ social-istorice, ale celor douÁ concepte. Planul discursului real, adicÁ al limbajului cotidian, ne poate induce în eroare, fiind cunoscut faptul cÁ hermeneutica acestor idei determinÁ modul de gândire specific unui individ sau unei comunitÁîi lingvistice. A vorbi despre un lucru, individ sau fenomen într-un anumit fel înseamnÁ a-l gândi similar, iar a ne în¡ela cu privire la cele douÁ activitÁîi ale noastre: a vorbi ¡i a gândi presupun, în fond, a utiliza gre¡it cuvintele sau a le manipula, mai mult sau mai putin tendenîios, sensul. Interpretarea gre¡itÁ a termenilor "prost" ¡i "înîelept" ne dezvÁluie ambiguitatea lor ¡i, implicit, a discursului pe care îl folosim. Este poate nevoie de un alt tip de logicÁ, de un alt tip de gândire, pentru a nu rÁmâne în planul alunecÁrii permanente a semnificaîiei cuvintelor noastre. Ûn acest plan, însÁ¡i referinîa se modificÁ împreunÁ cu sensurile cuvintelor. Astfel, termenii contrari ¡i contradictorii devin sinonimi. Polifonia discursului ambiguu, descentrat ¡i subiectiv în denominaîiile sale, devine o simfonie, un extaz al cuvintelor, în care opoziîiile sunt acceptate ca unica formÁ de revelare a sensului real. Termenul de "prost" î¡i schimbÁ referinîa, fiind in extremis un alt sens al celui de "înîelept". ¡i atunci prostia ca lipsÁ devine o virtute doritÁ de orice persoanÁ ce se vrea a fi înîeleaptÁ. Doar o modificare totalÁ a discursului, a referinîelor ce se determinÁ ca diferenîe, dinspre planul real-concret înspre acela al medierii absolute sau a acceptÁrii contradicîiilor în spiritul unei noi logici, în care un termen devine identic cu opusul sÁu, ne poate face sÁ înîelegem de ce, de exemplu, Socrate, înîeleptul, se considera pe sine un ignorant (un fel de "prost al pro¡tilor"), iar unul dintre marii sfinîi ai Bisericii noastre poartÁ numele de Pavel cel Prost. Prostia ca înîelepciune, mai precis, constatarea înîeleaptÁ ¡i smeritÁ cÁ a cunoa¡te nu înseamnÁ deloc a ¡ti sau cÁ înîelepciunea lumii acesteia este de¡artÁ, iar prostia este virtutea supremÁ a omului pe cale de a se desÁvâr¡i, determinÁ, în acest al doilea plan, sensurile total opuse celor douÁ cuvinte. Ûn lumea concretÁ, artificial-tehnologizatÁ, înîelepciunea ne este strÁinÁ; ne vine mai u¡or sÁ vorbim despre prostie ca fenomen negativ, generalizat. Numai cÁ, inversând planurile, inversÁm atât sensurile, cât ¡i referinîele termenilor. ¡i pentru cÁ nimic nu ne garanteazÁ cÁ termenii pe care îi folosim sunt "corecîi" din punctul de vedere al referinîei ¡i al sensului, putem accepta determinarea prostiei ca înîelepciune. Iar dacÁ nu suntem încÁ dispu¡i sÁ acceptÁm, în planul gândirii, aceastÁ înîelegere a prostiei simple ca înîelepciune completÁ, sÁ-l ascultÁm pe Socrate sau pe sfinîi. Oricare dintre ace¡tia ne va arÁta cÁ prostia, ca smerenie a gândirii, ca evitare a subiectivitÁîii este calea cea dreaptÁ cÁtre cunoa¡terea AdevÁrului sau a lui Dumnezeu, cale ce se identificÁ cu înîelepciunea. Consecinîele acceptÁrii unor astfel de sensuri ale cuvintelor, care ni se par banale, ar însemna sfâr¡itul unui discurs centrat pe subiect, ce se vrea a constitui sensul din interiorul sÁu ¡i începutul altuia în care sensurile sunt deja consituite, iar gândirea noastrÁ, prin exerciîiul deconstrucîiei permanente a subiectului cunoscÁtor, adicÁ a smereniei "celei proaste", nu face decât sÁ ia în primire aceste sensuri. Miza acestui nou discurs nu este deloc de neglijat: referinîa se dezambiguizeazÁ, iar simîul comun al utilizÁrii cuvintelor lasÁ loc unui criteriu mai puîin coerent, dar sigur, cert, pentru cÁ nu vine din subiectivitatea noastrÁ, ci dintr-un plan al realitÁîilor opozitive care se atrag, realitÁîi în care Socrate moare "stupid" pentru a deveni înîelept, iar prostia ca smerenie este rÁsplÁtitÁ de Dumnezeu prin viaîÁ ve¡nicÁ...

În: Akademia. : Revistă de cultură. An 2003,V. An. 4, nr. 15, febr. 2003,p. p. 16-17 / Editată de Universitatea "Dunărea de Jos" şi Liga Studenţilor din Galaţi; Redactori: Iulian Grigoriu, Victor Matei, Constantin Ardeleanu,... ─ Galaţi : Liga Studenţilor din Galaţi, 2000-.

SILION, Bogdan George, profesor (1978-)

821.135.1-4