"Retro" - un spectacol pentru suflet * Colaborarea cu un mare actor al Brăilei, Bujor Macrin, doar un început * O metaforă pentru cine înţelege : "Bivoliţa pe frânghie" Mircea Cornişteanu a regizat la Galaţi, în ultimii ani, "Scrisori de dragoste", "Vacanţă în Guadelupa", "Zăpezile de altădată" şi "Şantaj". În 1982, tot el a realizat acea memorabilă "Fata Morgana", care s-a jucat ani la rândul cu succes pe scena dramaticului nostru. De data aceasta, piesa propusă de regizorul Mircea Cornişteanu - care este şi directorul general al Teatrului Naţional din Craiova - este "Retro", de Alexandr Galin, spectacol ce a avut premiera sâmbătă seara, pe scena Teatrului Dramatic "Fani Tardini". - De ce "Retro"? - E o piesă a unuia dintre cei mai mari dramaturgi contemporani, Alexandr Galin, o piesă scrisă pe sufletul meu, am afinităţi elective pentru un asemenea gen de texte; e a doua piesă de Galin pe care o vedeţi pusă în scenă de mine după "Audiţia", de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, prezentată în Gala comediei de la Galaţi şi a luat şi premiul pentru cel mai bun spectacol. Anul trecut am pus "Şantaj", de Razumovskaia, un text iarăşi asemănător ca scriitură şi ca încărcătură sufletească şi emoţională. O piesă care vorbeşte despre multe lucruri care sunt pe sufletul omului şi pe care spectatorii de toate vârstele, generaţiile şi condiţiile sociale le pot înţelege. E vorba despre singurătate, bătrâneţe, moarte, relaţii interumane, despre bunătate, generozitate, meschinărie, despre raporturile dintre generaţii, într-un fel despre o tranziţie care nu se mai termină şi care are efecte devastatoare asupra unor largi categorii de oameni. În al doilea rând, îmi este drag să fac regie lucrân d cu actorii şi pentru că această piesă oferă partituri excelente pentru toţi cei şase interpreţi ai spectacolului. Am găsit trei actriţe de vârstă potrivită pentru personaje - Ioana Citta Baciu, Liliana Lupan şi Svetlana Friptu care, după opinia mea, fac foarte bine ceea ce fac, am mai lucrat cu ele şi am avut, din pornire, încredere că vor ajunge la performanţă. - De ce Bujor Macrin? - Am apelat la un actor de la teatrul vecin, "Maria Filotti" din Brăila, pentru că, după opinia mea, colectivului teatrului gălăţean îi lipseşte un actor care să poată juca acest personaj, al lui Cimutin, neavând datele fizice necesare. Există actori foarte buni şi la Galaţi, dar acest personaj trebuia să aibă o anume înfăţişare - în gândul meu şi, negăsind actorul potrivit, am solicitat direcţiei teatrului să accepte colaborarea cu un actor de frunte, altminteri, cum este Bujor Macrin. Drumul, de acum înainte, este al colaborărilor, al coproducţiilor, al proiectelor şi nu al închistării între nişte oameni care sunt angajaţi pe viaţă într-un loc şi care nu primesc pe nimeni în mijlocul lor. Din câte am aflat este pentru prima dată când se întâmplă aşa ceva la Galaţi. Sper să fie un început bun şi nu poate fi decât benefic pentru toată lumea: contactul cu alţi artişti împrospătează atmosfera. - Pe cine aţi lua de la Galaţi pentru o colaborare, să zicem, cu Teatrul Naţional din Craiova? - Categoric, câţiva dintre artiştii gălăţeni merită să fie invitaţi în alte părţi. Sunt aici cel puţin cinci-şase actori de prima mână care ar putea să joace foarte bine pe orice scenă. - Sunteţi manager şi regizor de teatru. De ce ţineţi cont atunci când alegeţi repertoriul pentru o stagiune? - Ca regizor e mai simplu. Ca director, trebuie să ţin cont, atunci când fac proiectul unui an, de bugetul pe care-l am la dispoziţie. Degeaba vreau să fac eu "Bivoliţa pe frânghie" dacă am bani doar de frânghie şi nu am bani de bivoliţă... După ce mă informez cam care e bugetul, ţin seama de perspectivele anului următor pentru participări la festivaluri, la turnee, la evenimente internaţionale şi naţionale la care, prin spectacole bune, Teatrul din Craiova poate să fie partener. Ţin seama şi de varietatea titlurilor care trebuie prezentate cât mai multor categorii de public, degeaba îmi plac mie numai piese de Galin, sunt alţii care vor comedii bulevardiere sau alţii cărora le place Shakespeare. Sunt gospodinele care vor să vadă un fel de telenovele şi la teatru, şi sunt studenţii care vor să vadă altceva. Foarte important este ca actorii să aibă parte de partituri pe care le merită. Sunt multe lucruri de care ţin cont. Sunt foarte multe pretenţii, unele îndreptăţite, altele mai puţi n, iar cu un număr de şase-şapte premiere, câte sunt într-un an, nu pot să acopăr toată aria. Nu pot în fiecare an să-i mulţumesc pe toţi.O fac, însă, în măsura cea mai mare în care pot. - Galaţiul se regăseşte în proiectele dumneavoastră viitoare? - În ultimii şase-şapte ani am făcut destule spectacole aici. Am aflat că teatrul intră în reparaţii, ceea ce este un lucru bun, pentru că sediul său este într-o stare jalnică. După ce va fi reparat, adică după doi ani, sigur că o să iau în consideraţie varianta de a mai face un spectacol aici, dacă o să mă mai invite cineva. Vin cu dragă inimă, pentru că simt că oamenii lucrează cu plăcere cu mine. - Ce le spuneţi gălăţenilor pentru următorii doi ani? - Nu pot decât să le doresc o tranziţie cât mai uşoară către Europa. Tranziţia de la comunism la ceea ce e acum a fost lungă şi grea, tranziţia către Europa va fi mult mai grea, va trebui să ne schimbăm pe noi înşine, în primul rând. Legi putem adopta destul de uşor, dar vom putea ajunge mult mai greu la o mentalitate civilizată, care să ne facă să ne merităm numele de cetăţeni ai unei Europe Unite. Cred că majoritatea gălăţenilor şi a românilor îşi dă seama că nu suntem pregătiţi pentru Europa. Am avut această şansă şi în sfârşit va trebui să profităm de ea, pentru că am avut multe şanse şi ne-am bătut joc de ele.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 18, nr. 5233, 15 ian. 2007 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

CORNIŞTEANU, Mircea

792

821.135.1-94