In 1970, in urma unui incendiu izbucnit la Slebing, sase electricieni si-au pierdut viata, dar nu din pricina flacarilor. Ei au murit electrocutati, deoarece panica a facut ca pur si simplu sa fie uitat sub tensiune un cablu din subsolul unde avusese loc incendiul. 1970. Combinatul Siderurgic nu avea pe atunci o unitate de pompieri pe platforma. La Slebing, in Laminorul de Lame Groase, de unde pleaca bramele catre celelalte laminoare, a izbucnit un incendiu. Pina aici nimic deosebit, incendiile, mai mari sau mai mici, nereprezentind o noutate in Combinatul acelor ani. De data asta insa, victimele care au platit pretul otelului nu au murit din pricina unui dezastru inevitabil, ci au platit cu viata o clipa de neatentie. In panica creata de incendiu s-a uitat un cablu sub tensiune. Acum pensionar, lt. col. (r) Fanica Costin, pe atunci comandantul actualului Detasament de Pompieri Militari Galati 1, isi aminteste de incendiul care a luat sase vieti. "Am fost anuntati ca la Slebing, in Combinatul Siderurgic, un schimbator de tensiune a luat foc. Pe atunci Combinatul nu avea unitate de pompieri pe platforma, asa ca a durat ceva vreme pina sa ajungem. Cind am ajuns acolo am constatat ca flacarile se extinsesera in tunelul de cabluri al laminorului. Si asta putea crea probleme, deoarece tunelul avea cam sase hectare si era plin de fum, vizibilitatea fiind extrem de redusa. Pe anumite portiuni, nu vedeai mai departe de o palma. Izolatiile cablurilor luasera foc, iar fumul se putea vedea si deasupra laminorului. Pentru ca in tunel erau cabluri sub tensiune, am cerut incetarea alimentarii acestora. Ceea ce ni s-a si spus ca s-a facut. Am bagat apoi militarii in tunel si am inceput operatiunile de stingere. A durat ceva pina cind am reusit sa stavilim cit de cit fo cul. Am folosit si electropompe, dar pina la urma incendiul a fost stins si, ceea ce e si mai important, nici noi, nici Combinatul nu am pierdut vreun om. Poate ca daca lucrurile s-ar fi terminat asa, nici macar nu mi-as fi amintit de acest incendiu. Din pacate, pina la urma tot au murit oameni, dar nu din vina flacarilor, ci a unei erori umane cred, altfel nu stiu cum i-as putea spune", povesteste lt. col. (r) Fanica Costin, unul dintre fostii comandanti ai actualului Detasament de Pompieri Militari Galati 1. n NEGLIJENTA LETALA Daca flacarile nu si-au luat tributul de vieti in momentul in care se incerca stingerea incendiului de la Slebing, asta s-a intimplat de-abia dupa ce tot pericolul parea ca ar fi trecut. "Am reusit sa stavilim incendiul, dupa ore si ore de lupta cu focul. Venisera atunci la fata locului o groaza de personalitati de pe atunci, plus toti superiorii din Galati de la pompieri. Am inceput sa ne retragem oamenii si, desi incendiul fusese extrem de violent, iar conditiile de interventie extrem de grele, eram multumiti ca reusisem sa facem fata fara pierderi de vieti omenesti. Dovada ca interventia a fost una extrem de dificila, sta marturie si faptul ca toti cei care au participat la stingerea incendiului au primit ca recompensa diferite distinctii ale vremii, cum era Steaua Republicii. Numai ca nu a fost sa fie ca totul sa se termine cu bine. Dupa ce noi am terminat treaba in tunelul in care avusese loc incendiul, au intrat electricienii Combinatului. Ei trebuia sa verifice starea in care se aflau cablurile. Stiind ca acestea fusesera scoase de sub tensiune pentru a ne facilita noua interventia, nu si-au luat vreo masura de siguranta. Numai ca, spre ghinionul lor, unul dintre cabluri nu fusese scos de sub tensiune. Ma mir cum de nu a fost electrocutat si vreunul dintre pompierii nostri, va dati seama ce nenorocire s-ar fi intimplat. Din pacate insa, norocul oamenilor nostri a fost ghinionul a sase electricieni. Ei verificau acele cabluri, au ajuns la cel aflat sub tensiune, si au fost electrocutati. Din nefericire, nu s-a mai putut face nimic pentru ei", spune Fanica Costin, un pompier pe care moartea stupida a sase oameni in floarea virstei l-a marcat mai mult decit majoriatea incendiilor in care a intervenit.

În: Monitorul de Galaţi [Resursă electronică]. An. 7, nr. 186(1901), 12 aug. 2004 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

VLAD, Maria (196.-)

614.84

669.1