Adoptia devine unica solutie pentru familiile care nu pot avea copii, iar pentru micutii care nu au pe nimeni reprezinta sansa de a trai decent. Daca in situatii obisnuite familia nu ti-o alegi, in aceste cazuri legea decide daca meriti sau nu sa ai un copil. Cei care vor sa infieze un copil trebuie sa stie ca se inhama la o treaba deosebit de serioasa, care necesita multa rabdare, asta pentru ca trebuie sa dovedeasca autoritatilor ca sint apte de a creste un copil. Conform purtatorului de cuvint al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Galati, Tania Calcan, adoptia este privita de catre institutie ca un mijloc de a se ingriji de soarta copilului si nu de a familiei. "Pentru copiii care se afla in grija Directiei avem in vedere mai multe forme de a-i proteja si de a-i integra. Este foarte important pentru noi sa-i reintegram pe micuti in familiile din care provin", ne-a explicat Tania Calcan. Purtatorul de cuvint a recunoscut ca in unele cazuri Directia reuseste, iar in altele nu. Plasamentul si casa de tip familial se numara si ele printre masurile luate in scopul sigurantei copilului. Potrivit Taniei Calcan, adoptia este si ea o modalitate prin care se incearca asigurarea ca micutului i se va oferi dreptul de a avea linistea zilei de miine, dar si un viitor sigur. "Pentru ca un copil sa fie dat spre adoptie, este necesar ca el sa aiba o situatie juridica foarte clara. Parintii lui trebuie sa fie ori necunoscuti, ori morti, ori decazuti din drepturile parintesti, ori micutul sa fie declarat a fi un copil abandonat", a spus Calcan. Adoptia ca o loterie Realitatea si cadrul legal in care se desfasoara procedura adoptiilor sint doua lucruri diferite. Legea incearca sa protejeze, prin litera sa, drepturile copilului, punind foarte multe conditii celor care adopta, iar realitatea este ca familiile cauta un anumit tip de minor, pe care sa-l infieze, punind, indirect, conditii micutilor care nu pot alege. Astfel, adoptia devine o loterie, reciproc avantajoasa daca micutul si adultii sint "compatibili", mai bine zis copilul are de cistigat daca are sansa de a corespunde cerintelor adultilor. Tania Calcan ne-a explicat ca adoptia se incheie numai daca acest lucru este in interesul superior al copilului. Micutul poate fi luat in sinul unei familii pina la virsta majoratului civil. In realitate insa regula este ca pustii care depasesc 12 ani nu se afla pe lista preferintelor adultilor, care doresc mai degraba sa-i ia pe micutii pina in aceasta virsta. De altfel, aceasta realitate este confirmata si de faptul ca in casele de tip familial se afla tineri de la 12 ani la 22 ani. "La copiii care depasesc 12-13 ani nu se mai poate vorbi despre adoptie", a confirmat si Tania Calcan. Un alt principiu, confirmat de cadrul legal actual, este si acela ca majorul poate fi adoptat, conditia fiind ca familia sa-l fi crescut pe tot timpul copilariei. Fratii reprezinta si ei o mare responsabilitate pentru Directie. Se merge pe ideea ca acestia sa nu fie despartiti. De altfel si legea stipuleaza acest lucru: "Incredintarea separata a fratilor, precum si adoptia acestora de catre persoane sau familii diferite se poate face numai daca acest lucru este in interesul lor superior". Realitatea este ca aceste cupluri de frati sint greu de dat spre adoptie, asta pentru ca sint rare cazurile in care o familie isi doreste doi, trei sau mai multi frati. "In anii trecuti au fost astfel de cazuri, putine, dar au fost. Dar este cunoscut faptul ca aceste situatii sint extrem de rare", a spus purtatorul de cuvint. De altfel, tot in casele de tip familial se gasesc astfel de "cupluri de frati", care isi duc traiul in aceste locuri tocmai pentru ca nimeni nu si-i doreste. Tot in lege se stipuleaza clar ca adoptia intre frati este interzisa iar copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multe persoane, nici simultan, nici succesiv, decit daca adoptatorii sint sot si sotie. Statistica adoptiilor Tania Calcan ne-a facut cunoscut faptul ca activitatea Serviciului ingrijire de tip familial s-a reorganizat conform noilor prevederi legale privind regimul juridic al adoptiei. Potrivit Legii 273/21.06.2004, cea care consfinteste adoptia, familia care doreste sa infieze trebuie sa se adreseze DGASPC, formulind o cerere de evaluare pentru obtinerea atestatului de familie sau persoana care adopta. Anul acesta la Directie s-au primit zece astfel de cereri, s-au eliberat tot atitea atestate si s-au trimis spre instanta zece dosare pentru deschiderea procedurii de adoptie. Tot anul acesta, Directia a mai instrumentat 44 de dosare in vederea deschiderii procedurii de adoptie, iar trei micuti au fost deja plasati in familii atestate in vederea adoptiilor. Alte 34 de persoane au beneficiat de consiliere privind adoptia, iar 22 urmeaza cursuri de formare necesare atestarii. Etapele procedurii de infiere Dupa inregistrarea cererii de evaluare, responsabilul de caz este obligat sa stabileasca de comun acord cu familia programul interviurilor si al vizitelor la domiciliu. Procesul de evaluare merge pe latura sociala, psihologica si pregatirea pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de parinte. Numarul minim de intilniri este de sase. Fisa de evaluare va sta la baza intocmirii raportului de evaluare. Acesta va cuprinde propunerea privind acordarea sau neacordarea atestatului de persoana sau familie apta sa adopte si se inainteaza directorului general al DGASPC. In caz de neacordare a atestatului, familia poate solicita o noua evaluare, formulata in scris, in termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului nefavorabil. Cine poate adopta si cine nu Adoptia le este refuzata, din start, celor cu boli psihice sau handicap mental. Pe lista persoanelor acceptate se numara cei care au capacitatea deplina de exercitiu si care sint cu cel putin 18 ani mai in virsta decit cei pe care doresc sa-i adopte. Adoptatorul trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii copilului. Actele necesare dosarului de adoptie sint: certificatul de nastere si medical al copilului, hotarirea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei, certificatele de nastere si medicale ale adoptatorilor, dar si cazierul judiciar. Adeverintele de venit, declaratiile pe propria raspundere date de fiecare membru al familiei adoptatoare, in fata notarului, ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti sint si acestea acte care fac parte din dosarul adoptatorilor.

În: Monitorul de Galaţi [Resursă electronică]. An. 8, nr. 230(2254), 29 sep. 2005 : fotogr. ─ [sl]: [sn], [sa]

FABIAN, Maria, ziarist

364.65