Ionel Miron ar fi implinit pe 6 septembrie 72 de ani. S-a nascut la Corni, in judetul Galati. In noiembrie 1955 a venit la Teatrul Muzical "Nae Leonard", de unde a iesit la pensie la 1 mai 1990. O tara intreaga il cunoaste pentru vocea sa inconfundabila - "un glas exceptional", cum recunoaste, de fiecare data, Alexandru Jula, cel care i-a fost partener de scena o viata si care, venind ieri la redactie, cu lacrimi in ochi l-a elogiat, retraind amintirile comune. Aborda cu usurinta opereta, muzica usoara si muzica populara. Marea sa iubire a fost si a ramas, insa, muzica usoara. Melodiile "Felicia" de George Grigoriu sau "Un fir de vis" de Gelu Solomonescu, lansate de Ionel Miron in anii '70, ca si duetele "Ne plac toate fetele" de Aurel Manolache, "Sa cantam,ghitara mea" de Temistocle Popa, cantate impreuna cu colegul sau, sunt ascultate si astazi cu emotie si cu nostalgie. A sustinut mii de spectacole in tara si peste hotare. A fost seful Estradei Teatrului Muzical "Nae Leonard" in perioada ingrata a autofinantarii. Iubit de toti, admirat de public, dar si de colegi, Ionel Miron era un exemplu de omenie. Cei ce l-au cunoscut mai bine spun ca in preajma lui aveai o anume liniste: isi pastra calmul si in momentele in care altii si-l pierdeau. De o modestie rara, Ionel Miron era omul care nu tinea niciodata sa se remarce iesind in fata. Stralucea, insa, prin talentul sau si prin faptul ca se purta ireprosabil in orice situatie. In 2002, Ministerul Culturii i-a acordat Diploma de onoare pentru intreaga activitate. In acelasi an, Galatiul l-a rasplatit cu titlul de Cetatean de Onoare. Pe 15 august 2003, pe Faleza Dunarii, a sustinut ultimul concert in orasul caruia i-a dus faima o viata intreaga. Nimeni nu ar fi banuit atunci ca vocea sa - vocea aceea unica - avea sa se auda pentru ultima oara. Miercuri, pe 4 august, in spital, la Bucuresti, inima sa a incetat sa mai bata. Problemele de sanatate l-au tintuit la pat timp de cateva luni. A platit un pret mult prea mare. Va ramane mereu un simbol al Galatiului, o amintire vie si frumoasa in sufletele celor care l-au cunoscut, l-au admirat si l-au iubit. Chiar daca unii nu au mai apucat sa i-o spuna. Dumnezeu sa-l ocroteasca si sa-i dea linistea pe care si el, cat a fost printre noi, a stiut sa o raspandeasca in jurul sau. A fost un mare OM. Viata libera

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 15, nr. 4479, 6 aug. 2004. ─ [sl]: [sn], [sa]

Ziarul „Viaţa liberă”, Galați, 1989-

78