Profesorul Liviu Stoicescu este cunoscut în Galati, atât prin fostii studenti, doctoranzi, oameni ai universitatii, cât si prin colaboratorii pe care i-a avut de-a lungul vremii. Profesor consultant la Facultatea de Nave, dl Stoicescu a fost practic de fata la înfiintarea învatamântului superior galatean, a studiat, a predat si a facut cercetare în aceasta facultate emblema a scolii superioare din orasul nostru. "Sunt legat sentimental de locul acesta" Student în prima promotie care a început facultatea la Galati, cu anul I, a Institutului Mecano-Naval, dl Stoicescu a fost de fata la devenirea Facultatii de Nave, de la înfiintarea ei, ca student, pâna acum, când este profesor consultant. Ûn 1951, sediul facultatii era în actuala cladire a Facultatii de Mecanica, care gazduise anterior Institutul de Fete "Notre Dame de Sion". "Sunt legat sentimental de acest loc", marturiseste dl Stoicescu, a carui mama învatase în scoala. Ûnainte de a deveni sediul primei facultati galatene, "locul fusese ars. Când au trecut trupele germane, au ars centrul orasului. Când s-a înfiintat Institutul Mecano-Naval, viitorii studenti au mutat bancile în salile care au devenit amfiteatre, laboratoare etc.". Cum studentii erau putini, la parter si la etajul I erau salile de curs si cantina, la etajul al II-lea, caminul. "Camerele erau de câte 12 persoane si nu aveau decât doua dulapuri". La cantina, mâncarea de baza era asa-numitul "crepe" - gris cu apa si marmelada, al carui nume vine de la "pantofii cu talpa de crepe care se purtau pe vremea aceea". Amintiri din "obsedantul deceniu" Dupa cum îsi aminteste interlocutorul nostru, "atmosfera din anii '50 era rigida în facultate". Ûncepuse "obsedantul deceniu". Era vremea "epurarilor", când sub umbrela "luptei de clasa" aveau loc razbunari si reglari de conturi personale. "Era un tovaras, Weiner se numea, secretar de partid pe facultate. Un mic dictator. Ûn 1952 a facut cu noi, studentii, o sedinta groaznica. A acuzat o colega, fata de muncitori, de altfel, ca îsi pastreaza carnetul UTM (Uniunea Tineretului Muncitor), carnet stropit cu sânge de clasa muncitoare, la dusmanul poporului, un alt coleg, cu care era prietena si care a si fost dat afara din facultate, cu toate ca era un student excelent, dar nu avea «origine sanatoasa». De fapt, sedinta fusese «montata» de un tip care era îndragostit de ea, de aceea voia sa-l elimine pe Nichi Dumitriu, cu care urma sa se casatoreasca". Multi studenti foarte buni au fost atunci dati afara din facultate sau din UTM: ing. Gheorghe Catrinescu, de exemplu, pentru ca tatal sau av ea o mica pravalie în Ploiesti; ing. Vasile Lacatusu, sef de promotie, pentru ca tatal sau era preot. A fost dat afara din camin, nici în cantina nu mai avea voie sa intre. A trait dând meditatii fostilor colegi care aveau mai multi bani. Salile de spectacole erau pline de studenti Dl Stoicescu îsi aminteste cu placere si nostalgie de profesorii sai, Alexandru Gutu, D.Pompei, Nicolae Beschea ("un expansiv, i se spunea Zorba Grecul", zâmbeste), despre studentia sa, care a însemnat nu numai formare ca specialist, ci si ca om de cultura. "Participam la auditii muzicale, chiar în facultate. Tot aici se organizau expozitii de arta plastica. Ceea ce a schimbat atmosfera orasului si a facultatii, prin anii '55-'56, a fost aparitia Teatrului de Stat si a Filarmonicii". Salile de spectacole erau pe atunci pline de studenti. Pe vremea aceea, studentii aveau multe ore de studiu individual obligatoriu, iar studentii buni erau obligati sa-i ajute pe cei mai slabi. Ûn timpul lungii sale cariere universitare, profesorul Stoicescu a avut ocazia sa vada si cum arata cercetarea în strainatate. A participat la sesiuni stiintifice în Rusia, Norvegia, Danemarca. "Am participat la sesiuni stiintifice sau la sustinerea unor teze de doctorat care se transformau în adevarate dezbateri pe tema propusa. Noi obisnuim mai mult sa ne laudam unii pe altii". Omul care stie totul despre universitate Crede ca ceea ce a primit trebuie sa se întoarca în Facultatea de Nave: a ajutat o multime de studenti sa plece la doctorat sau pentru cercetare în strainatate. Ûn legatura cu aceste plecari, dl Stoicescu marturiseste ca a avut probleme de constiinta: "M-am gândit ca ajut la exodul celor mai buni tineri de la noi si ca poate acesti tineri ar trebui sa ramâna în România, sa faca cercetare la noi. Pe de alta parte, tot eu mi-am spus ca cineva trebuia sa le deschida o usa si ca ei, tinerii nostri de valoare, sunt cei mai buni ambasadori pe care îi avem în strainatate. Ca, prin ei, imaginea noastra are de câstigat". Bun causeur, cum se defineste, om de scoala veche, adevarata, care, pe lânga formatia stiintifica, pe care o are sau în pofida ei, iubeste literatura, arta plastica, teatrul, muzica, dl Stoicescu are o multime de lucruri de spus despre facultatea de care si-a legat viata. Stie ce au facut studentii, unde au ajuns, care s-a realizat mai bine. Provocat la o discutie referitoare la istoria scolii superioare al carei martor a fost, dl Stoicescu se retrage în spatele oamenilor de azi ai facultatii. "Nu despre mine vreau sa vorbiti, ci despre facultate, care este o facultate de prestigiu, recunoscuta national si international. Despre ceea ce se întâmpla astazi în Facultatea de Nave". Ûi promitem ca vom scrie despre facultatea despre care vorbeste cu atâta dragoste si în care sta de veghe precum personajul lui David Salinger, sa nu cada copiii în prapastie.

În: Viaţa liberă [Resursă electronică]. An. 16, nr. 4674, 24 mar. 2005. ─ [sl]: [sn], [sa]

CRÎNGANU, Nicoleta, profesor, jurnalist (1965-)

378